Teresa Neumann s-a născut la 8 aprilie 1898 în Konnersreuth, Bavaria, Germania şi a murit la 18 septembrie 1962, în același loc. Este o mistică catolică cunoscută pentru stigmatele și pentru ineditul său.
La 13 februarie 2005, Gerhard Ludwig Müller, episcopul din Regensburg deschis oficial procesul de beatificare a ei la Vatican.
Teresa Neumann s-a născut într-o zi de vineri, la 8 aprilie 1898, într-o familie de fermieri săraci din Bavaria. După moartea unui frate, a devenit cea mai mare dintre cei nouă copii.
Duhovnicul ei era părintele Iosif Naber, preot la Konnersreuth, care va fi de-a lungul vieții sale sprijinul său spiritual. De fapt, el este singura persoană căreia i-a declarat că a avut o viziune în ziua de Primă Împărtășanie și a primit darul de a-şi vedea comuniunea spirituală transformându-se în comuniune sacramentală.
La vârsta de paisprezece ani, a început să lucreze pentru un proprietar agricol şi crâşmar din sat. În timpul zilei trebăluia la fermă și noaptea lucra în cafenea și în sala de dans a hanului. Fata încerca să economisească bani pentru a avea un trusou necesar ca să intre în mănăstire.
Teresa Neumann Sursă foto: WikipediaLa 10 martie 1918, a ridicat găleți grele de apă pentru a ajuta la stingerea unui incendiu, când şi-a desprins a doua și a treiea vertebră lombară. Cu toate acestea, şi-a continuat munca strângând puternic din dinţi.
Dar în luna aprilie din anul următor, a căzut zdravăn şi s-a lovit la baza craniului. Treptat, şi-a pierdut vederea.
A început un calvar îndelungat, marcat de o serie de alte căderi accidentale până în martie 1919, când şi-a provocat dislocarea spinării, urmată de convulsii și de orbirea totală însoţită de dureri insuportabile. Acest accident și bolile teribile care s-au năpustit peste ea au împiedicat-o să-şi atingă vocația religioasă și astfel i s-a distrus visul de apostolat misionar în Africa.
Bolile i s-au agravat rapid: Teresa era predispusă la crampe violente, mâinile și picioarele îi amorţeau, capul i se lăsa pe spate. Sincopele o vor forța să rămână țintuit la pat șase ani și jumătate, din octombrie 1918. Două apofize de la coloana vertebrală păreau să o apese însă îngrozitor. Paralizia i-a anihilat membrele inferioare, în timp ce a devenit surdă și mută lungi perioade de timp. Prezenta răni purulente pe spate și pe piciorul stâng, urmate de gangrene.
În această perioadă teribilă au îngrijit-o şase medici succesiv însă nu au putut să o scape de aceste dureri cumplite. Totuşi, s-a vindecat de orbire, de gangrena piciorului stâng, de leziunile coloanei, de paralizie și de rana supurativă din spate, de apendicita purulentă, de dubla pneumonie şi de un accident vascular cerebral, toate astea făcându-i pe martorii teresei Neuman să declare că a avut loc un adevărat miracol.
Din 1927, Teresa Neumann a dobândit o reputație fantastică care a atras pelerinii și curioşii în satul Konnersreuth. Evenimentele extraordinare ale vindecărilor sale absolut miraculoase au suscitat un interes deosebit. Acum, ea trebuia să dea interviuri, să răspundă la valuri de scrisori şi să facă faţă noianului de vizite; dar suspiciunile de fraudă și îndoielile s-au răspândit printre adversarii tezei mistice, iar unii au blamat isteria care s-a format în jurul cazului său senzaţional.
Ca urmare, episcopul de Regensburg, Monseniorul von Henle, a supus-o pe Teresa Neumann, la 28 iulie 1927, unei anchete pentru a verifica autenticitatea salvării ei miraculoase.
Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Teresa Neumann și familia sa au avut de suferi enorm din partea regimului nazist. Între altele, ea ar fi prezis, în 1930, faptul că decăderea regimului lui Hitler ar fi inevitabil și spectaculos. De asemenea, se spune că un vizitator ar fi avut ideea de a pune în mâinile sale o carte poștală ilustrându-l pe Adolf Hitler și că „ea a respins fotografia, ca și cum acest contact ar fi ars-o”. Mai mult, a exclamat cu groază: „Fum şi foc din iad! „.
De fapt, se crede că SS-ul și SA-ul nazist chiar au încercat să o omoare, la 20 aprilie 1945, dar negăsind-o, au bombardat satul și i-au dat foc. Câteva ore mai târziu, forțele americane au prevenit distrugerea totală a comunei și timp de nouă zile, au dublat paza pentru a veghea asupra Teresei Neumann și casei sale.
În vara anului 1962, episcopul de Regensburg, Monseniorul Rudolph Graber și-a exprimat dorința de a construi o mănăstire de adoraţie în dioceza sa.
După o ședere în Eichstätt, în august și septembrie 1962, Teresa Neumann, care s-a implicat total în acest proiect, a început să strângă fonduri pentru construirea mănăstirii. Cu toate acestea, avea dureri grave, cauzate de angina pectorală de care sufera. A ales adunarea religioasă a Surorilor Mariei din Carmel pentru această mănăstire numită Theresianum în cinstea Sf. Tereza de Lisieux, protectoarea sa.
În ziua de vineri, 14 septembrie 1962, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, au apărut stigmatele și o viziune a împăratului bizantin Heraclius, care a adus crucea lui Christos din Ierusalim.
A doua zi, ea a suferit un infarct miocardic. A murit la 18 septembrie 1962.
Timp de patru zile, Teresa Neumann a fost expusă pe patul de moarte și mii de oameni au mărșăluit pentru a o vedea pentru ultima dată. Se estimează că la 22 septembrie 1962, pentru înmormântarea sa, satul Konnersreuth a fost invadat de o mulțime de aproximativ 7.000 de persoane din întreaga lume. Ea aparţinea Ordinului capucin.
Manifestările ei mistice
Timp de 36 de ani, Teresa Neuman nu ar fi absorbit niciun fel de aliment, solid sau lichid, cu excepția a aproximativ două grame de hostie (n. red.- oblata, azimă folosită de catolici la împărtăşanie) pentru comuniunea ei de zi cu zi. Acest post absolut a început la 6 august 1926, după ce a avut viziunea lui Iisus Christos transfigurat. Ea a declarat: „Am lăsat toată foamea și setea pe Tabor” (n. red.- muntele Tabor din Ţara Sfântă).
Pentru a demonstra științific această atitudine inedită a fost supusă la o observație timp de două săptămâni în 1927, sub supravegherea atentă a doctorilor Otto Seidl, medicul ei curent, şi Ewald, profesor de psihiatrie la Universitatea din Erlangen (acesta s-a opus tezei cauzelor supranaturale), precum și sub supravegherea a patru asistente medicale franciscane, care aveau drept misiune, între altele, să nu o piardă nicio clipă din ochi, 24 de ore din 24.
Procesul-verbal al acestei anchete a concluzionat că, în cursul celor două săptămâni în care a fost ţinută sub observaţie atentă, Teresa Neumann a absorbit doar 0,33 grame de hostie, aproximativ 45 cm cubi de apă, dar că greutatea ei a rămas aceeași și că analizele sângelui ei nu au evidențiat nicio dovadă de abstinenţă.
Un alt punct controversat al cazului său special l-a reprezentat insomnia cu care s-a confruntat. Teresa Neumann ar fi dormit numai o oră sau două în fiecare noapte. Timpul cuprins între orele 12 şi unu dimineaţa şi-l dedica exclusiv rugăciunii zilnice în singurătate, la biserică, apoi citea corespondenţa până la aproximativ orele 4 dimineaţa, după care aloca doar două ore somnului, rugăciunii sau meditație în pat până la aproximativ 6 dimineața. Masa o servea la ora 7 dimineața, după care urmau activitățile normale.
Teresa Neumann a primit stigmatul inimii în vinerea din Postul Mare, la 5 martie 1926, în timpul unei stări de extaz.
În vinerea sfântă, la 2 aprilie 1926, ea ar fi avut o nouă viziune a Patimilor lui Christos, și stigmatizarea pe spatele mâinilor și picioarelor.
În vinerea sfântă, la 15 aprilie 1927, au avut loc stigmatizări ale suprafețelor interne ale mâinilor și picioarelor, apoi, în același an, opt stigmate ale coroanei de spini în mijlocul capului.
Teresa a mai suportat, în timpul Postului Mare din anul 1928, stigmatizarea purtării Crucii pe umărul drept, apoi în vinerea sfântă, la 29 martie 1929, stigmatele flagelării.
Toate aceste răni stranii care sângerau în mod regulat nu s-au cicatrizat, nu supurau dar erau foarte dureroase. Pentru a putea merge, avea nevoie să poarte pantofi speciali. Viziunile sale din fiecare vineri privind Patimile lui Christos erau însoţite de lacrimi de sânge.
În ziua de vineri, la 30 martie 1956, șapte sau opt mii de oameni au asediat casa în care locuia Teresa Neumann în speranța de a participa la extazul dureros și sângeros al stigmatizării.
Se consideră că Teresa Neumann ar fi văzut de aproximativ 700 de ori drama Patimilor lui Iisus Christos, că ar fi simţit pe pielea sa suferințele Domnului nostru în timpul biciuirii, pe drumul spre Cruce şi al Răstignirii.
Viziunile ei au implicat de asemenea alte scene din Noul sau Vechiul Testament. Ea a pretins să ofere experților, cum ar fi profesorul Wutz, exeget al Vechiului Testament la Facultatea Catolică din Eichstätt și expert în limbi semitice și arheologie palestiniană, informații istorice, topografice sau arheologice privind monumente și limbile vorbite în vremea lui Iisus Christos, ca aramaică sau greaca koine, spunând că avea puterea, nu numai să vorbească aceste limbi antice pe care nu le cunoştea, dar să rememoreze cuvintele sau expresiile pe care le auzea în timpul extazurilor sale.
Se spune că Teeresa Neumann avea abilitatea de a vedea locurile unde nu se afla fizic și participa la evenimente religioase, cum ar fi vestirea de la Roma a dogmei Adormirii sau zilele oraşului Lourdes.
Părintele Naber a scris în ziarul său, la 14 decembrie 1930 că ea ar fi urmat în condiţii supranaturale, o liturghie pe care a celebrat-o la Berlin. Alte mărturii în acelaşi sens a adus şi doctorul Johannes Steiner.
Dar multe mistere ale Teresei Neumann privesc suferințele ispășitoare. Pentru a contribui la mântuirea sufletelor, ea a declarat că-şi asumă în corpul său suferința, boala şi păcatele altora. Mulţi păcătoși și bolnavi şi-au văzut astfel bolile de care sufereau atenuate ori s-au vindecat definitiv.
Într-o scrisoare către un prieten religios, ea a scris, la 7 noiembrie 1924: „Mă rog și ofer mult din suferințele mele pentru voi toți […]. Ofer Tatălui Ceresc Patimile lui Iisus Christos, cât și meritele sale sfinte și ale tuturor sufletelor drepte de pe pământ. »
Dar ea avea şi darul profeției! Teeresa Neumann ar fi prevăzut persecuțiile lui Ingbert Naab făcute de Gestapo și l-ar fi ajutat să le evite, i-ar fi prezis locul morții la mănăstirea sa Königshofen din apropiere de Strasbourg.