Şi dacă sovieticii au descoperit secretul aurei? Şi dacă ştiinţa dă dreptate clarvăzătorilor? Şi dacă noi avem, în paralel cu corpul nostru fizic, un <corp spiritual>? Efectul Kirlian ne dezvăluie o lume fascinantă de frumoasă, la graniţa dintre ştiinţă şi parapsihologie.
Aura unei cruci în aur
<Labirinturi luminoase licăritoare, strălucitoare. Scântei imobile, altele care se află pe un plan secund sumbru. Sub aceste galaxii fantastice, lumini spectrale şi strălucitoare multicolore.> Această descriere nu are de-a face cu o halucinaţie provocată de L.S.D. : ea este extrasă dintr-o comunicare recentă a Academiei de ştiinţe din Rusia.
Mai mulţi savanţi s-au adunat pentru a cerceta secretul… aurei. Între Marea Neagră şi câmpia siberiană, cercetătorii sunt pe cale de a demostra existenţa <corpului astral.>
Totul a început în 1939, când un tânăr inginer electrician, Semyon Kirlian, a fost chemat într-un laborator din Krasnodar, în nordul Caucazului, pentru a repara acolo un aparat de electroterapie. Lăsând, accidental, să-i tuneze mâna lângă un electrod, el a primit o mică descărcare şi a zărit un fel de strălucire. Kirlian s-a întrebat atunci ce s-ar fi întâmplat dacă ar plasa o placă fotografică între mâna sa şi scânteie.
La developare, a apărut o imagine strălucitoare a degetelor sale. Ceva asemănător unui vapor constelat de puncte luminoase şi de strălucire. Tânărul inginer a făcut experienţa de mai multe ori şi efectul s-a reprodus. Dar, când a încercat să <fotografieze> obiecte inerte, Kirlian nu a obţinut nicio imagine.
Fascinat de descoperirea sa, el a început să construiască, în apartamentul său, o maşină care va crea câmpuri electrice de înaltă frecvenţă, cu o oscilaţie de 200. 000 de scântei pe secundă între doi electrozi. Tot timpul său liber l-a consacrat cercetărilor. El a devenit repede un specialist al fotografiei sub tensiune. A conceput un aparat special care să-i permit
ă de a observa faimosul său <efect> în direct, fără peliculă sau emulsie sensibilă.
Întotdeauna apăreau în jurul degetelor sale, mânile sau oricărei părţi a corpului supuse efectului electric, o pirotehnie magnifică, cu culori calde, cărora fotografiile le atestă stranietatea.
De la această primă descoperire, polemicele nu au încetat. Unii oameni de ştiinţă admit că straniile emanaţii luminoase sesizate de Kirlian ar putea fi <corpul astral>, aura iniţiaţilor, pe care clarvăzătorii afirmă că o disting în jurul corpului uman. Dar alţii refuză această explicaţie, fără a furniza însă alta. Un lucru este sigur: Kirlian a deschis cunoaşterii noastre un pasionat câmp de explorare. Totuşi, acest câmp nu era atât de nou pe cât se părea. Către 1890, un savant croat a efectuat lucrări aproape identice în SUA: deja, în epocă, Nikola Tesla obţinea fotografii sub înaltă tensiune comparabile cu cele ale lui Kirlian.
Puţin mai târziu, în anii 30, Gerges de la Warr, un cercetător englez, a descoperit existenţa <câmpurilor slabe de forţă electromagnetice> în jurul diverselor părţi ale corpului uman, cât şi la o anume distanţă de aceste zone. Conform cercetătorilor, unele din aceste câmpuri ar putea crea puncte de tensiune mergând până la 70 milivolţi. El a constatat chiar că această tensiune varia după starea de sănătate şi umorul subiectului!
Câţiva ani mai târziu, Semyon Kirlian şi-a impus numele în domeniul fotografiei sub înaltă tensiune. Nu se vorbeşte decât de <efectul Kirlian>! El a pus bazele ştiinţifice.
Orice obiect viu supus unei descărcări de înaltă frecvenţă produce asemenea imagini. Dar cu intensităţi diferite. Într-o zi Kirlian, a vrut să-şi impresioneze un invitat de marcă. Dar în timpul demonstraţiei sale nu s-a întâmplat nimic. Inginerul şi-a demonstrat maşina şi a refăcut încercările. În van. Cu Valentina, soţia sa, imaginea era însă extrem de netă. Kirlian a rămas perplex. A doua zi, a găsit răspunsul: în ajun, el căpătase o gripă puternică. {i fotografia <ştia? înaintea lui. Se deschidea astfel o nouă pistă cercetărilor sale: poate că prin efectul produs de fotografie la înaltă tensiune putea sesiza bolile unui subiect.
<La fiinţele vii, a notat Kirlian, vedem semnalele stării interioare a organismului reflectate în strălucire, ternul şi culoarea strălucitoare. Sănătatea internă a omului şi activităţile sale interioare sunt înscrise în hieroglifele de <<lumină>>. Am creat un aparat pentru a scrie aceste hieroglife. Avem nevoie de ajutor pentru a le descifra.>
Acest ajutor, a venit din partea statului sovietic. Din 1965, Semyon şi Valentina Kirlian au dispus de un laborator oficial, în timp ce instrumentele pe care le-au pus la punct sunt utilizate în zeci de centre. Descoperirile s-au acumulat. Fotografiind două frunze aparent identice, Kirlian a rămas pe gânduri: una dintre aceste frunze dă o imagine foarte netă şi foarte colorată, în timp ce aura luminoasă a celeilalte rămâne imprecisă.
Explicaţia va deschide o altă perspectivă pasionaţilor de efectul Kirlian: prima dintre aceste frunze provenea de la un arbore sănătos, alta fusese culeasă de la un arbore atins de o boală gravă. Încă o dată, devenea posibil de a detecta o boală, chiar înainte de apariţia oricărui simptom.
O altă experienţă s-a dovedit la fel de stupefiantă: fotografia unei bucăţi de frunză proaspăt tăiată continua să arate o aură a frunzei… întregi. Această aură de <frunză fantomă? prezintă aceleaşi contururi şi aceleaşi iluminaţii ca cele ale aceleaşi frunze intacte.
Este o experienţă tulburătoare. Cuplul Kirlian nu a concluzionat niciodată existenţa unui <corp astral.> Savanţii de la Universitatea de stat Kirov, din Alma-Ata, încearcă astăzi de a pătrunde secretele corpului energetic revelat de fotografiile lui Kirlian. Ipoteza lor de bază are de ce să surprindă: ei imaginează în jurul materiei vii un fel de <constelaţie elementară de tip plasmă, făcută din particule ionizate.> Acest fenomen l-am numit <corp de plasmă biologică.>
Dar, după spusele lui Lyall Watson, <plasma, este un gaz care a fost complet ionizat, încât toţi electronii au părăsit miezul atomilor. Aceasta se produce într-o reacţie termonucleară, când temperatura este ridicată la 300 de milioane de grade. Totuşi, nu s-a demonstrat că ceva comparabil ar putea avea loc la temperatura corpului. Ceea ce nu înseamnă că ar fi imposibil.>
Aură, plasmă, efectul Kirlian ridică deja multe semne de întrebare asupra cunoştinţelor noastre despre biologie.
Printre cercetătorii veniţi la Krasnodar pentru a se întreţine cu Kirlian, s-a numărat şi un chirurg din Leningrad, Mikhail Gaikin. Aspectul mâinilor sale supuse efectului Kirlian l-a stupefiat. Strălucirile l-au făcut să se gândească la nişte proiectoare. El şi-a dat seama că aceste străluciri nu corespund nici unui tip de concentraţie nervoasă.
Iar este în altă parte. Mai precis, în China, între mâinile acupunctorilor, care îşi transmit din generaţie în generaţie principiile unei medicine <diferite.> Gaikin a intuit. Reîntors la Leningrad, el i-a trimis lui Kirlian o carte de acupunctură, unde figurează cele 700 de zone cheie ale pielii: aceste puncte corespund aproape exact celor pe care Kirlian a început să le dezvăluie ca fiind cele mai luminoase!
Nimeni nu poate spune exact ce produce fotografiile lui Kirlian. Dar el a deschis o fereastră spre stranietatea lumii vii, care are unele conexiuni cu vechile credinţe.