Cercetătorii europeni care studiază ADN-ul omului de Neanderthal cred că sunt capabili de a reconstrui un genom complet al acestui văr îndepărtat al omului modern. Echipa cercetătorilor de la Institutul Max Planck de antropologie evolutivă de la Leipzig, din Germania, speră de asemenea să reconstruiască genomul mamutului… şi pe cel al ursului de cavernă.
Există o mare dezbatere privind relaţia între neanderthalieni şi omul modern. Unii cercetători cred că ei au fost pur şi simplu înlocuiţi de aceştia din urmă, în timp ce alţii consideră că ei au cohabitat. Secvenţa de genom de neanderthalieni, care au trăit în Europa până acum aproximativ 30. 000 de ani, ar putea aduce răspunsuri.
Imensa junglă amazoniană adăposteşte nenumărate secrete. Oamenii de ştiinţă au descoperit recent adânc în marea verde evidenţe ascunse ale unor oraşe secrete abandonate în trecut.
Amazonul, cel mai lung fluviu din lume, a creat o lume aparte, complexă, în care se pătrunde extrem de greu. O lume stranie, plină de mistere, teribil de dificil de explorat…
Percy Harrison Fawcett, ofiţer şi explorator englez (1867-1925), şi-a consacrat mulţi ani explorării junglei sud-americane aproape necunoscută, la începutul sec. XX.
Percy Harrison Fawcett sursa Wikipedia
El era convins (şi asta l-a costat viaţa), că marile oraşe megalitice existau în pădurile cele mai dese din Brazilia. După Fawcett, aceste oraşe au precedat cultura inca de pe coasta de vest şi constructorii lor au venit din est: era vorba de refugiaţi care ar fi fugit de pe un pămînt înghiţit cândva de ocean, Atlantida.
Dar prezenţa non indienilor în America Centrală şi în America de Sud a fost deja semnalată de membrii expediţiilor spaniole şi portugheze din sec. XVI. Însuşi Fawcett a auzit vorbindu-se, în cursul numeroaselor sale expediţii, de oameni albi, care, cu câteva generaţii înainte, au construit “mari oraşe”, existente şi acum în profunzimile pădurilor inaccesibile.
Mai mulţi indieni l-au informat că unele din oraşele în ruine erau locuite în continuare de câţiva descedenţi ai constructorilor originari şi că triburile sălbatice formau un fel de barieră contra eventualilor intruşi.
Colonelul a întâlnit, în cursul căutării oraşelor misterioase, mai mulţi supravieţuitori de expediţii plecaţi în căutarea de tezaure, ai căror camarazi erau morţi sau au dispărut. În 1925 însă, chiar Fawcett a dispărut în jungla amazoniană, în apropiere de râul Xingu (Brazilia).
Cuvintele pe care el le-a pronunţat înainte de a pleca în ultima sa expediţie i-ar putea servi drept epitaf: “Fie că ne vom atinge scopul şi că vom reveni, sau dacă ne vom lăsa oasele să se usuce la soare, un lucru este sigur. Răspunsul la enigma din America de Sud antică (şi poate a lumii preistorice), ne va apăra atunci cînd aceste oraşe vechi se vor deschide cercetării ştiinţifice. Aceste oraşe există, ştiu (…). Am văzut eu-însumi o parte dintre ele; de altfel din această cauză m-am simţit irezistibil împins de a mă întoarce. Veştile par a fi cele ale unui post avansat al unui mare oraş care, sunt convins, va fi descoperit în acelaşi timp cu altele dacă se va proceda la cercetări bine organizate.”
În ultima sa scrisoare, plecată de la “Daed Horse Camp”, numit astfel pentru că calul său a murit acolo în timpul expediţiei sale din 1921, colonelul englez a indicat că spera să atingă scopul cercetărilor sale o săptămână mai târziu. “Cînd vom reveni, scria el, istoria pe care o vom povesti va trebui să uimească lumea!.” Dar Fawcett nu a mai revenit niciodată. Nu a găsit Eldorado…
“Era un om de un curaj de neânfrânt”, spunea despre el celebrul explorator englez Peter Fleming, care, mai târziu, a încercat să-i găsească urma, pentru a şti dacă era încă în viaţă, “facultăţile sale de a îndura erau ieşite din comun. Insectele, febra, privaţiunile, nimic nu-l speria.”
Colonelul se bucura de o imensă popularitate şi mulţi au plecat în ajutorul său. Misterul morţii sale a rămas până astăzi. Nimeni nu ştie cum a murit. Lanţul muntos unde se găsea s-a dovedit inexistent cartografiei şi fotografiei aeriene a regiunii unde se situa, în Mato Grosso.
Suprafaţa planetei Marte ne dezvăluie multe mistere. Recent, ufologii au descoperit ceva bizar, mai precis capul unei statui stranii care a fost surprins întâmplător pe una dintre imaginile transmise de roverul Curiosity de la NASA ce explorează actual Planeta Roşie.
Ceea ce vedem seamănă uimitor cu una dintre statuile sumeriene antice din Mesopotamia! Se pot distinge clar doi ochi, un nas, gura şi faimoasa barbă tipic sumeriană.
Mulţi cred că ar fi vorba, de fapt, despre misterioşii anunnaki care ar fi colonizat cândva, în negura timpului, Marte şi planeta noastră şi de la care au obţinut informaţii esenţiale sumerienii.
Dar dacă aşa stau lucrurile şi anunnaki au colonizat cu adevărat planeta Marte, atunci vom avea surprize de proporţii în viitor şi vom putea descoperi urmele ale acestora lăsate pe planeta vecină. Cercetătorii cred că au identificat probe pe vechile tăbliţe sumeriene în care se spune că anunnaki ar fi venit de pe Marte, de unde ar fi plecat în urma unui cataclism teribil.
Scafandrii cercetători au descoperit în largul arhipelagului insulelor Azore de lângă Portugalia, în octombrie 2015, două piramide mari situate pe fundul oceanului.
Prima piramidă a fost descoperită însă în 2013 între insulele Sao Miguel şi Terceira. De atunci, cercetătorii au studiat cu atenţie zona şi au detectat alte semnale ale unor structuri având o bază de 120 de metri care se aflau în jurul insulei Terceira, mai mari decât prima piramidă.
După 1.200 de ani, s-au descoperit artefacte în apele mării, care ar provin din anticul şi miticul oraş Heracleion din Egipt.
Arheologii au descoperit în adâncuri peste 60 de vase, sute de statui minunat sculptate, amfore etc. O adevărată comoară inestimabilă! Practic, pe fundul mării se află un întreg oraş scufundat.
Metepec este un orăşel din centrul Mexicului unde s-a descoperit, în mai 2007, o fiinţă mică extraterestră. ADN-ul său reprezintă un adevărat mister.
Fiinţa prezintă evidenţele unei vieţi extraterestre.
Misterioasa Gaură albastră din Belize este considerată cea mai mare gaură acvatică din lume. Se găseşte chiar în apropiere de Lighthouse Reef, un atol mic de 100 km situat în apropiere de Belize.
Gaura este perfect circulară şi are un diametru de 300 de metri şi este foarte adâncă. Partea de jos a perimetrului Blue Hole are o circumferinţă de 3.140 de picioare. A fost formată în perioada glaciară, acum cca. 120.000 de ani, când nivelul oceanului era cu 400-500 de metri mai jos decât în prezent şi pământul uscat.
Dar treptat, nivelul apelor oceanului a crescut foarte mult şi peşterile au fost inundate iar acoperişul lor s-a prăbuşit. Totul a avut loc însă într-un proces de mai multe etape. Locul este plin de tot felul de specii de rechini.
De fapt, în adâncuri există un întreg complex de peşteri şi tuneluri misterioase care străbat un munte submarin şi care, se presupune, sunt legate de continent. Se pot încă vedea stalactite de la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, de acum 150.000 de ani!
Se spune că Gaura albastră ar fi fost intarea în Xibalba şi că aici, în întuneric ar trăi monştri şi sirene, chiar extratereştri.
În 1880, conform declaraţiilor hinduşilor, Regele Lumii ar fi făcut o profeţie când a apărut la mănăstirea de la Narabanchi: „Popoarele Agartei vor ieşi din peşterile lor şi vor apărea la suprafaţa pământului”.
Unul din cele mai vechi texte din lume, Epopeea lui Ghilgameş, eroul legendar al sumerienilor şi babilonienilor, ne vorbeşte de lumea situată în măruntaiele Pământului. El l-a vizitat pe strămoşul său Utnapiştim, exact în măruntaiele Pământului.
El a văzut peşteri minunate şi intrări misterioase spre o lume secretă. În Mitologie, numeroase personaje au provenit din peşteri sau din lumi subterane: Jupiter, Dionysos, Hermes, Adonis etc. Iisus s-a născut într-o peşteră!
Una dintre cele mai vechi şi curioase credinţe ale acestei lumi subterane se găseşte în Orient, unde se spune că primul om, Adam, a venit în realitate, dintr-o lume subterană. Dacă ar fi să-l credem pe înţeleptul sfânt Efraim, reşedinţa sa s-ar găsi în centrul Pământului.
Ultimele lui cuvinte au fost că „Mântuitorul este unul din descendenţii lui” şi că va veni din acest loc.
Tradiţia spune că trupul lui Adam a fost îmbălsămat şi păstrat într-un loc sigur până când un preot pe nume Melhisedec, un înţelept al lumii subterane, va veni în sfârşit câţiva ani mai târziu, printr-o galerie, pentru a-l lua şi a-l îngropa.
Dar această poveste este prezentă şi în Coran, care-l descrie pe Adam ca fiind un bărbat frumos, la fel de înalt ca un palmier (semn distinctiv de fiinţele care populează Shamballa).
Tradiţia hindusă spune că Adam a fot şeful unui grup de bătrâni care s-a retras mai întâi sub pământ în epoca unui mare cataclism apoi a revenit pentru a supraveghea restaurarea vieţii în lumea de la suprafaţă.
Platon a spus despre trecerile secrete interne şi periferice ale faimosului continent Atlantidei: „Galerii mari şi galerii strâmte în interiorul Pământului”. El a mai menţionat că „un mare suveran era aşezat pe buricul Pământului”.
De fapt, legenda Atlantidei este strâns legată de Agarta, de unde, probabil, provenim cu toţii.
Doamnă Morgana,
Numele meu este Mirela. V-am scris şi eu cu ceva timp în urmă, dar am revenit cu această scrisoare pentru că am dat de altă problemă.
Se pare că necazurile se ţin lanţ de mine. Şi nu ştiu de ce. Nu ştiu cu ce am greşit, nu ştiu unde am greşit. Am auzit un zvon de prietenul meu. Se spune că vrea să se căsătorească cu acea fată de care v-am spus în scrisoarea anterioară. Eu stau şi plâng ca o proastă şi el îşi face planuri de căsătorie. Oare chiar a uitat de mine de tot?
De când am auzit acel lucru m-a dat peste cap, m-a răscolit de tot, parcă am un gol în stomac, nu pot să mai fac nimic, nu mai am chef de nimic. Mănânc în silă, ca să nu mor de foame, şi ca să nu îmi supăr părinţii (şi aşa au şi dânşii destule probleme de sănătate, tata are o pareză pe partea stângă, iar mama diabet).
Vă daţi seama, dacă i-aş mai necăji şi eu cu problemele mele ce s-ar întâmpla? Uneori, în faţa părinţilor trebuie să mă prefac că zâmbesc, deşi sufletul în mine plânge. Dar mă gândesc şi la sănătatea lor. Este foarte greu pentru mine.
Părinţii mei nu ştiu ce este în sufletul meu. Vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi, nu lăsaţi să se întâmple acest lucru, îl iubesc prea mult. Dumneavoastră sunteţi singura care puteţi opri acest lucru şi care mă puteţi ajuta. Ştiu că sunteţi o vrăjitoare foarte bună, din această cauză vă cer ajutorul.
Morgana
Cred şi sunt sigură că sunteţi singura care mă poate ajuta. Vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi, aduceţi-l pe prietenul meu din nou lângă mine şi vă voi mulţumi şi eu neîncetat.
Veţi fi şi dumneavoastră mulţumită de mine pentru că vă respect foarte mult, şi la rândul meu vreau să vă mulţumesc şi eu. Îl iubesc enorm de mult pe prietenul meu, el este cel mai important dar pentru mine şi pentru un dar ca el, voi mulţumi neîncetat. Sunt o fată care îşi respectă cuvântul.
Cât de mult vă stimez şi cât de mult mi-aş dori să ştiu să fac ce ştiţi dumneavoastră să faceţi. Dar pentru acest lucru trebuie să ai har şi mai ales un profesor bun. Dumneavoastră aţi avut o profesoară bună, bunica dumneavoastră şi sigur că şi pe mama dvs. Vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi. De când am auzit acel lucru de prietenul meu, nu am mai fost în stare de nimic, nu am mai avut puterea decât să vă scriu şi să vă spun ce mi se întâmplă.
Multă sănătate, numai bine. Vă mulţumesc din tot sufletul.
Mirela, Valencia
Dragă Mirela, Pentru toate aceste probleme ale tale, am rezolvare. Vino la mine! Sună-mă !
Insula Lokrum (sau Lacroma, în italiană) este una dintre insulele cele mai mari de lângă oraşul croat Dubrovnik, situată la aproximativ 600 de metri de litoralul coastei dalmate, în Marea Adriatică. Ea se întinde pe o lungime de doi kilometri, de la nord la sud, şi are 500 de metri în lărgime. Punctul culminant al insulei se găseşte la 96 de metri. În apropiere se găseşte aşa zisa Mare Moartă (Mritvo more), un lac mic sărat care comunică cu Adriatica printr-o reţea de grote submarine.
Insula este situată într-un loc care ar putea fi paradisiatic, dar este pur şi simplu deşertic, deoarece puţini locuitori trăiesc aici. De ce, vă întrebaţi? Numele insulei provine din latinul acrumen care înseamnă fruct amar. Conform legendei, asupra celor care au dorit să locuiască pe Lokrum s-au abătut mari blesteme de-a lungul timpului.
Istoria insulei începe în secolul XI, când în 1023 a fost fondată o mănăstire benedictină. În 1192, spune legenda, regele englez Richard Inimă de Leu care se reîntorcea din cruciadă acasă, a găsit adăpost pe această insulă după ce nava în care se afla a naufragiat. Drept recompensă, regele Angliei a decis ca pe insulă să se construiască o biserică. Dar la dorinţa locuitorilor din Dubrovnik, aceasta s-a înălţat în oraşul lor şi nu pe Lokrum.
În anul 1023, în Dubrovnik a izbucnit un incendiu uriaş care a răvăşit totul, iar cetăţenii oraşului au dorit să construiască o mănăstire dacă Sfântul Benedict va proteja urbea.
Sursă foto: Wikipedia
Incendiul s-a stins aproape instantaneu. Atunci, foarte recunocători, oamenii din Dubrovnik au construit pe insula Lokrum, mănăstirea şi o biserică benedictină în onoarea Sfintei Maria, la voinţa arhiepiscopului oraşului, care şi-a pierdut locuinţa în timpul incendiului devastator. A fost decorată bogat şi era strălucitoare.
Până în 1798, insula a rămas sub conducerea benedictinilor. De-a lungul secolelor, ordinul a construit şi a dezvoltat succesiv mănăstirea şi a adăugat o bazilică, acestea fiind însă distruse în urma unui cutremur care a avut loc în anul 1667.
În 1798, călugării benedictini au părăsit insula la presiunea ordinului, care a rămas abandonată până în 1806, când a fost ocupată de armata napoleoniană, cu ajutorul a trei aristocraţi din Dubrovnik. Pe Lokrum s-a construit Fort Royal, în locul cel mai înalt al insulei, care oferă vederi magnifice. Generalul trupelor franceze a ordonat închiderea mănăstirii, ceea ce a creat consternare în rândul călugărilor, care doreau să rămână pe locurile unde trăiau de secole benedictinii.
După ce toate tentativele cu generalul francez din armata lui Napoleon Bonaparte au eşuat, benedictinii au făcut o ultimă slujbă pe insulă. Şi-au pus mantale cu glugă şi au efectuat un ritual ciudat. În mod simbolic, cu intenţia de a crea un blestem, şi-au învârtit lumânările aprinse invers, cu focul spre pământ, astfel încât să lase o dâră de ceară topită pe sol.
Călugării au făcut apoi turul insulei de trei ori, pe tot parcursul nopţii. Cântecele lor au fost teribile şi prevestitoare de mari nenorociri faţă de toţi cei care se apropiau de insula pe care locuiau.
Conform legendei, blestemele de la Lokrum au avut efecte foarte rapide. Unul dintre aristocraţii care l-a ajutat pe generalul francez pentru a-i alunga pe călugării benedictini de pe insulă s-a aruncat pe fereastră, altul s-a înnecat în mare încercând să ajungă la Lokrum şi ultimul a fost ucis de un slujitor de-al său.
După căderea Republicii franceze, insula a intrat în posesia căpitanului Tomasevic, un om extrem de bogat. În scurt timp, în 1859, acesta a vândut însă insula arhiducelui Maximilian, fratele cel mai tânăr al împăratului austriac Franz Josef şi vice-regele Veneţiei şi Lombardiei. Insula fusese descoperită de soţia lui, Charlotte de Belgia şi fiica lui Leopold I, prin hazard, pe când soţul ei ancheta asupra împrejurărilor naufragului navei Triton, în care au pierit mai mulţi marinari. Cu această ocazie, arhiducele Maximilian a pus picioarele pe insulă pentru prima oară. A văzut vechea mănăstire benedictină aflată în ruine şi a fost profund impresionat de aromele din jur şi de verdeaţa pădurii dese.
Charlotte a cumpărat insula şi cuplul imperial a a tansformat vechea mănăstire, pe atunci în ruine, în reşedinţă de vară. Arhiducele şi-a consacrat mult timp pentru amenajarea insulei şi a mănăstirii. Aici a făcut un adevărat muzeu botanic cu specii aduse din Australia şi din America de Sud. Un adevărat paradis, cu tentă mediteraneeană, unde cuplul se simţea excelent, ca într-o oază de linişte, departe de zbuciumul Europei aristocratice care fremăta.
La Lokrum, arhiducele Maximilian a luat decizia de a accepta coroana Mexicului, poate ca urmare a blestemului benedictinilor. El a propus fratelui său de a cumpăra insula Lokrum şi proprietăţile pe care le avea în Miramar, în apropiere de Trieste.
La 28 mai 1864, arhiducele Maximilian a plecat în Mexic unde a rămas trei ani înainte de a fi făcut prizonier de generalul rebel Juarez, care l-a executat la 19 iunie 1867.
După executarea lui Maximilian, împărăteasa a păstrat insula printre bunurile sale personale. Totuşi, datorită demenţei surorii lui, Leopold al II-lea a fost numit tutore şi şi-a luat obligaţia de a o întreţine. La scurt timp, insula a intrat în componenţa Imperiului Habsburgic. În 1880, prinţul moştenitor habsburgic, arhiducele Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Josef şi al Elisabethei de Bavaria a devenit proprietarul de la Lokrum, unde s-a mutat, împreună cu soţia lui Stefania. Au rămas o vreme pe insulă, profitând de peisajele minunate şi de linişte. În acest timp, s-a îndrăgostit de frumoasa Maria Vecer.
Împreună, în palatul de la Mayerling, au comis o dublă sinucidere senzaţională, care şi acum este înconjurată de numeroase mistere. Împărăteasa Elizabetha, incitată de poveştile despre blestem, a decis că familia regală trebuia să se debaraseze cât mai repede de această insulă. Temându-se de a nu mai pierde alţi membri ai familiei imperiale, înainte de a pleca în insula Corfu, a oferit-o benedictinilor, în speranţa că blestemul va fi ridicat.
Dar ei au rămas fideli jurământului făcut de înaintaşii lor de a nu se reîntoarce niciodată pe această insulă care a adus ordinului totuşi o mare suferinţă, în trecut.
Episcopul Josip Juraj Strossmayer a apărut cu o ofertă de 30.000 de forinţi pentru clientul său, Mihovil Pavlinovic. În fine, insula a fost achiziţionată de prinţesa Elizabetha -Maria Windischgratz, nimeni alta decât unica fiică a lui Rudolf, moştenitoare a tronului. La 27 mai 1888, insula Lokrum a fost cumpărată pentru arhiducesă, ca dar de nuntă din partea soţului ei, prinţul Othon de Windischgratz. Dar la scurt timp, din păcate ea a fost ucisă de anarhistul italian Lucceni.
Misterele şi imaginaţia colectivă au creat de-a lungul timpului numeroase legende privind această insulă blestemată, care se zice că nu poate fi locuită prea mult timp de către oameni. Atunci când vânturile mării bat cu putere, valurile furioase lovesc în pereţii grotelor insulei provocând un ecou lugubru şi parcă ameninţător, ceea ce nu a lăsat populaţia indiferentă.
Conform vechilor documente care se găsesc în arhivele din Dubrovnik, în Evul Mediu criminalii erau aruncaţi de pe falezele insulei Lokrum în valurile înspumate şi teribile, aşa cum au fost când a avut loc naufragiile navei lui Richard Inimă de Leu, de exemplu, sau cu al navei Triton, care a eşuat în canalul de la Lokrum şi din care a scăpat un singur om, mai precis un prizonier.
Nu puteam să am nicio prietenă şi ea mi-a prezis că se va întâmpla curând, la o adunare. Mi-am găsit jumătatea la concertul lui Taylor Swift, este adevărat.
Sincer, nu am crezut-o pe vrăjitoarea Morgana cănd mi-a spus asta la Bucureşti!
Eram nebun după o relaţie şi deodată, prin absurd, mi-am spus că s-ar putea realiza şi visul meu de a fi cu o femeie superbă.
Din fericire, tocmai această minune mi s-a întâmplat! Am zărit-o în mulţime, la concertul cântăreţei de muzică country Taylor Swift. Era acolo parcă pentru mine şi mă aştepta.
Mi-am dat seama că o iubeam enorm, cu disperare, mai ales după ce mi-a zâmbit şi mi-a făcut cu ochiul. Eram cu ea peste puţin timp şi am rămas înpreună.
Visul mi s-a împlinit după cum a prezis vrăjitoarea Morgana. Mii de mulţumiri din Texas, SUA!
Omenirea a fost multă vreme fascinată de puterile supranaturale, atrasă de a obţine puterea şi iluminarea promisă prin unele cărţi speciale.
Multe cărţi vechi descriu ritualuri complexe şi miraculoase, misterioase, pe care unii învăţaţi le-au văzut drept cheia counicării cu spiritele sau zeii veniţi din alte lumii.
Care sunt aceste texte antice cu puteri deosebite? Papirusurile greceşti magice din secolul II î.e.n. enumerând blesteme, ritualuri şi divinaţii care să protejeze oamenii de demoni sau de entităţi negative.
Altă carte specială este The Black Pullet, din secolul XVIII care se concentrează pe studiul talismanelor magice. A fost scrisă de un ofiţer anonim din armata lui Napoleon Bonaparte care a afirmat că avea cunoştinţele de la un mag egiptean pe care l-a întâlnit în timpul expediţiei din Egipt.
Ars Almadel, o carte misterioasă din secolul 17, oferă informaţii extrem de preţioase pentru demonologie. Este foarte căutată în rândul vrăjitoarelor deoarece te învaţă cum să faci un altar adevărat şi ritualuri speciale, complexe şi care să-ţi arate calea spre reuşite.
Picatrix este o carte de magie astrologică din secolul XI, scrisă mai întâi în limba arabă şi intitulată Ghayat Al-Hakim. Are 400 de pagini! Ritualurile pe care le conţine au darul de a canaliza energiile oculte ale planetelor şi stelelor pentru a atrage puterea şi iluminarea.
Galdrabok, o carte islandeză din secolul 16, este de fapt o colecţie de 47 de farmece realizate de mai mulţi magi. Texte care se bazează în mod esenţial pe rune şi care au drept scop producerea de teamă asupra duşmanilor dvs.
Arbatel De Magia Veterum, scrisă la sfârşitul secolului 16, este un manual complet de sfaturi şi de aforisme spirituale. O carte mistică foarte importantă pentru gândirea pozitivă şi magie.
Ars Notoria, scrisă în secolul 13, se concentrează pe stăpânirea propriei memorii. Pseudomonarchia Daemonum, scrisă de un celebru doctor demonolog din secolul 16, Jean Wier, inspirat de Agrippa, se ridică împotriva persecuţiei vrăjitoriei. Sigmund Freud a spus despre ea că este una dintre cele mai importante cărţi din toate timpurile! O carte fundamentală…
Cartea lui Honorius din Teba, un personaj misterios care nu a fost identificat niciodată, apără şi ea magia ritualică.
Cartea magului Abrameli, scrisă în secolul 15, este unul dintre texte mistice cele mai importante din toate timpurile deoarece vă îndrumă cum să ajungeţi la Îngerul vostru Păzitor.
Într-o pădure din Franţa s-a auzit într-o după amiază din ziua de 6 mai 2014 un zgomot cu adevărat apocaliptic, extrem de înfricoşător.
Ce l-a produs şi de unde venea? Mister profund.
L-am cunoscut în aprilie 2013 la Paris. El avea 31de ani, eu 38. Frumos, carismă, finuţ în comportament, atrăgător pentru orice femeie. Am început să ieșim împreună.
A urmat o lună plină de pasiune în care m-am topit din cauza iubirii pentru acest bărbat.
Acest om este o minune. Am cunoscut momente de mare nebunie și până la urmă m-a cerut în căsătorie. Întotdeauna am visat la asta … dar într-un fel … abia îl cunoscusem. Aș spune că da, m-am blocat din cauza cererii lui.
Cred ca sunt prea timidă, mi-e teamă, dar poate că m-am simțit deja pierdută în sentimente. O lună mai târziu, s-a mutat la familia lui, dar ne vedeam des, în fiecare zi. M-am întors în ţară pentru o săptămână și … când ajung acasă, am citit un mesaj de la o prietenă pe Facebook: ştii pe XXXXX? Uh, da, ăsta e omul meu, de ce?
Am primit un mesaj de la el în limba engleză: vreau să te cunosc … Inima mi-a stat în loc. L-am contactat imediat pe facebook, dar mi-a zis că i-a fost spart contul şi că… nu are niciun acces.
Ce să cred? Are farmece făcute? Este serios sau mă minte? Este oare jumătatea mea? Am vreo speranţă cu acest bărbat sau a fost o simplă aventură?
Tereza, Madrid, Spania
copyrighr vrajitoarea Morgana
Din fericire, acest bărbat te iubeşte şi este jumătatea ta. Are farmece făcute deşi el nu ştie. Sunt multe femei care îl doresc deci va trebui să lupţi ca să-l ai. Nu ceda! Vino la o şedinţă de magie. Sună-mă ca să stabilim când.
Istoria a început în Sumer, se spune. Este cea mai veche civilizaţie cunoscută, leagănul omenirii care a înflorit acum 5.000 de ani pe teritoriul actualului Irak. Mii de ani a rămas necunoscută…
Sumerienii au inventat scrierea şi roata, au împărţit timpul în secunde şi minute, au realiza ziggurat-urile, au favorizat cultura şi artele, au conceput primele rute comerciale etc.
Epopeea lui Ghilgameş ne vorbeşte despre acest imens mister. Cum au dispărut brusc şi de ce? O civilizaţie misterioasă şi fascinantă care a apărut din neant.
Arheologii cred că au găsit evidenţele unui război nuclear antic care ar fi avut loc în oraşul Mohenjo Daro, situat în Valea Indusului din India, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani.
În trecutul îndepărat, în India, la Mohenjo Daro a înflorit din senin o civilizaţie inexplicabilă şi miraculoasă care avea un singur sistem de scris în trei regiuni distincte. Oraşul beneficia de canalizare, clădiri publice, străzi etc. A dispărut brusc, într-o explozie nucleară!
Dar cineva avea atunci arme nucleare? Poate extratereştrii? O civilizaţie veche necunoscută?
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
