Insula Corfu sau Corcyra este situată în Marea Ioniană, pe partea de vest a Greciei, în apropiere de frontiera sa cu Albania.
Numele insulei, conform legendei, derivă de la nimfa Korkyra sau Kerkyra, fiica fluviului Asopos şi a râului – nimfă Metope. Poseidon, fiind îndrăgostit de ea, ar fi adus-o pe această insulă. Din dragostea lor s-a născut Feax (care ar putea explica numele fenicienilor).
Corfu, locuită de fenicieni, a fost ultima etapă a lui Ulysse înainte de a se întoarce în Itaca. Acesta a eşuat pe stânca care se găsea pe insuliţa Pondikonissi, în punctul Kanoni la sud de oraşul Corfu. Fenicienii, foarte buni marinari l-ar fi ajutat şi Nausicaa, fiica regelui fenicienilor, Alcinoos, l-ar fi primit.
Insula Corfu are 592 km2. Este insula cea mai septentrională dintre insulele ioniene (2307 km2), care cuprind de asemenea Cefalonia, Cythera, Itaca, Leucada, Paxos şi Zanta. Corfu are o lungime de 27 km în punctul său cel mai larg. Privind de la nord către sud, ea are forma unei toarte sau unei seceri.
Poate fi împărţită în trei regiuni: nordul cu munţii, centrul cu colinele, sudul cu câmpiile. Coastele ei sunt în principal constituite din pietricele şi nisip. Cel mai înalt punct este muntele Pantokrator (906 m), care se află în nordul insulei.
Corfu este o insulă mică. Nu posedă cu adevărat, cursuri de râuri. Cu toate astea, cel mai important dintre râurile sale mici este Ropa, care udă o câmpie fertilă din centrul insulei, unde cresc viţa – de – vie şi cerealele.
Există de asemenea trei lagune mari. Prima este Andinioti care este situată pe coasta de nord. A doua se numeşte Halikiopoulos, în sudul oraşului Corfu şi este traversată astăzi de aeroport. În fine, Korission se situează în partea de sud.
Fauna din insulă este foarte bogată. Pe Corfu se găsesc multe broaşte ţestoase şi foci călugăr, una din speciile cele mai ameninţate din Europa. În apele din jurul său se pot observa câţiva delfini.
Aici cresc mai multe specii de orhidee, căci climatul insulei este foarte agreabil. Vara, temperatura este de aproximativ 31 º C. Iarna, mai ales în ianuarie şi februarie, climatul este foarte rece. Totuşi, chiar în decembrie, soarele străluceşte în medie 3 ore pe zi. Precipitaţiile sunt regulare în Corfu.
Insula este regiunea grecească cea mai apropiată de Italia. Poziţia sa geografică îi conferă o bogăţie istorică. Era o etapă evidentă în drumul spre Levant, în cele două sensuri, şi ieşirea la Marea Adriatică.
Corfu a fost fondat de Corint. Relaţiile dificile ale oraşului cu metropola sunt considerate ca una din cauzele războaiului din Peloponez. Atunci când Roma s-a îndreptat spre Orient, prima etapă a sa a fos , firesc Corfu. După împărţirea Imperiului Roman, insula se găsea la frontiera între Imperiul Roman de Occident şi a celui de Răsărit. După 1054, a fost frontiera între ritul grec şi ritul latin. Cu a 4-a cruciadă, Corfu a fost în contact cu latinii şi bizantinii, aparţinând mai întâi Despotatului Epir, apoi a trecut la angevini şi veneţieni.
După crearea Imperiului Otoman, ea a fost ultimul pământ creştin înainte de lumea musulmană. Avanpostul Occidentului, a fost folosit de puterile care aveau în vedere Imperiul Otoman. Corfu a trecut în mâinile Franţei revoluţionare şi napoleoliene, ale Rusiei apoi ale Regatului Unit. Insula a devenit din nou grecească în 1864.
Corfu a primit armata sârbă aflată în derută în timpul Primului Război Mondial. Ea a fost ocupată de Italia în al Doilea Război Mondial şi capitala sa a fost distrusă de trupele germane.
Insula a fost în Antichitate invadată de asemenea de vandali, goţi (562), normanzi (sec.XI), veneţieni (care au dominat-o între 1386 – 1797). Ei sunt cei care i-au încurajat pe localnici de a exploata plantaţiile de măslini. Influenţa veneţiană pe insulă este în general marcată prin arhitectură. Apoi, Napoleon Bonaparte i-a ordonat generalului Gentili să ocupe Corfu. Mussolini a ocupat şi el jumătate din ea, în special nordul, dar această invazie a luat sfârşit după căderea regimului fascist.
În septembrie, în Corfu are loc un festival unde se prezintă piese de teatru, concerte şi spectacole de operă. Festivităţile de Paşte sunt reputate în toată Grecia. În cele trei zile care preced Paştelui, toate şcolile de muzică, în uniformă de gală, defilează pe străzile oraşului Corfu până seara târziu. Obiceiul este ca în duminica de Paşte, în momentul în care se aud clopotele bătând pentru a anunţa Înălţarea lui Christos, localnicii aruncă, pe fereastră, o oală care conţine apă sfinţită, spectacol foarte pitoresc care încântă turiştii.
Vechea fortăreaţă din oraşul Corfu. Autor StefanosKozanis, 27 aprilie 2005, sursă Wikipedia.Dominaţia britanică (1814 – 1864) a lăsat câteva urme, printre care cricketul, practicat în insulă.
În domeniul gastronomic, sunt la mare preţ: pastisado, sofrito şi burdeto.
Turiştii pot să viziteze foarte multe obiective interesante şi încântătoare, printre care se numără: reşedinţa guvernatorilor britanici, construită în apropiere de Vechiul Fort, de sir Thomas Maitland, devenită palatul de vară al regelui Greciei; Achilleion, reşedinţa construită de împărăteasa Elisabeth a Austriei (zisă Sissi) pentru convalescenţa sa şi cumpărată de Kaiserul Wilhelm al II-lea care a făcut din ea unul din palatele sale de vară, frecventat foarte des; mănăstirile Vlacherna şi Pontikonissi („Insula şoarecilor”); golful şi mănăstirea de la Palaiokastrita; castelul angevin de la Angelokastro; Vechiul Fort şi Noul Fort (Palaio Phrurio şi Neo Phrurio); traseele turistice în jurul muntelui Pantokrator; plajele de la Glyfada, Sidari, Rhoda, Agios Stephanos, Palaiokastrista; cel mai vechi sat din insulă, Palaia Peritheia.
În faţa oraşului Corfu se află insula Idos, unde se găseşte închisoarea pentru minori. De asemenea, aici se găseşte astăzi o tabără de cercetaşi şi un mausoleu ridicat în onoarea a 3000 de soldaţi sârbi care au căzut în timpul Primului Război Mondial.
