Sărbătoarea Trandafirului organizată an de an în Bulgaria în Valea Trandafirilor, este însoţită de cântece şi dansuri tradiţionale, cât şi de alegerea Reginei Trandafirilor.
Bulgaria este primul producător de ulei de trandafir din lume, care costă de trei ori mai mult decât aurul. Pentru fabricarea unui kilogram de ulei de trandafir este nevoie de 3000 kg de petale de trandafir!
Trandafirul Damascena bulgăresc, cultivat de peste 300 de ani, este considerat cel mai bun pentru producţia de ulei de trandafir în lume.
Trandafirul provine din Sud – Vestul Asiei, unde a fost considerat ca fiind o plantă decorativă. Meritul de a-l fi adus din Persia în Europa îi este atribuit cruciatului Robert de Brie, pe când se întorcea din cruciadă în jurul anului 1254. Numele său se referă la Damasc. Cultura trandafirului s-a dezvoltat în sec. IX, în India şi în Egipt.
În sec. XVI, s-a obţinut pentru prima oară ulei de trandafir, prin dublă distilare. Un secol mai târziu, uleiul de trandafir a fost introdus şi în Bulgaria şi în Valea Trandafirului a început să se cultive această floare pe scară largă.
Uleiul de trandafir produs din petale de trandafir Damascena are o structură complexă de 275 de micro elemente care defineşte calitatea sa de neegalat. Înflorirea durează 20 – 30 de zile. Petalele trebuie să fie culese dimineaţa devreme (între 5 şi 9 ore) înainte ca roua să se fi evaporat pentru a se obţine cea mai mare cantitate de ulei. Petalele colectate trebuie să fie tratate imediat astfel încât acestea să nu-şi piardă componentele lor preţioase. Pentru producţia de ulei este folosită tehnologia de dublă distilare. Trandafirii sunt amestecaţi cu apă, pentru a se obţine un litru de ulei de trandafir sunt necesare 3 – 5 tone de petale.
Rosa damascena este trandafirul cel mai folosit în parfumerie. El este responsabil pentru 90 % din esenţele absolute şi produse, restul venind din extract de Rosa centifolia. Principalele ţări producătoare de trandafiri sunt Bulgaria, Turcia, Iran, Maroc, India şi China.
Trandafirul înfloreşte de la sfârşitul lui mai şi până la sfârşitul lui iunie, o singură dată pe an. Petalele sunt alese cu mâna şi distilate sau extrase proaspăt. Un hectar de plantaţie de trandafir dă 3,5 tone de trandafiri ceea ce corespunde cu aproximativ 1 litru de benzină. Cu aceeaşi cantitate de flori, se produce de 10 ori mai concret decât benzina.
În Valea Trandafirilor, situată între Munţii Balcani şi Sredna Gora, trandafirul Damascena se cultivă de peste 300 de ani. Uleiul de trandafir, cunoscut şi sub numele de Trandafirul Absolut şi produs de secole în Bulgaria, este o mândrie naţională, un simbol al calităţii şi unităţii.
Dintre 5000 de tipuri de trandafiri care există, numai trandafirul bulgăresc sau Rosa Damascena Trigintipetala ajunge într-adevăr să ofere o esenţă de această calitate. Având puterea unică de a armoniza mirosurile cele mai contradictorii, constituie, pentru specialişti, una din componentele cele mai subtile ale marii parfumerii.
Dragă doamnă Morgana, Sunt căsătorită de 10 ani şi am 3 copii cu el. Am aflat abia de două luni că soţul meu mă înşeală şi când i-am cerut explicaţii mi-a răspuns că eu l-am împins să facă asta de aproape un an.
Ne certăm mult. Mi-a jurat însă că a terminat cu ea dar eu nu-l cred. Îl iubesc încă şi nu vreau să-l pierd. Ajutaţi-mă să realizez asta.
Cristina, Berlin
La ritualul făcut pe fotografia voastră s-a arătat că are farmece făcute. Legătura este făcută cu piedică de la mort, cu pământ de la trei răscruci de drumuri. Pentru dezlegare trebuie să veniţi personal la mine, în Bucureşti. Sunaţi la telefon : 0760.149917. Vizitaţi şi pagina mea de pe siteul www.vrajitoarero.com
Am 32 de ani, doi copii şi trăiesc în concubinaj de 10 ani cu un bărbat ciudat rău de tot. Nici eu nu ştiu de ce continui să rămân alături de el. Nu a fost niciodată iubăreţ cu mine şi-i lipseşte afecţiunea şi tandreţea.
Mă umileşte mult şi mă face des să sufăr. Are o plăcere sadică de a mă vedea astfel, nu ştiu de ce face aşa. Sunt disperată. În primii ani, totul a mers bine. Dar de la naşterea fetiţei mele, s-a schimbat profund.
A început să bea şi să umble cu femeile non stop. Este tare nesuferit. Mă şi bate! Nu-l mai suport… Comunicarea cu el este foarte dificilă şi-mi spune mereu că nu-i pasă de mine. Mă vede plângând şi mă acuză de multe. Ce să fac? Este jumătatea mea? Să rămân cu el, chiar şi în aceste condiţii dramatice pentru mine?
Paula, Milano, Italia
În zodie s-a arătat că el nu este jumătatea ta şi că vei avea probleme în cuplu şi mai mari în continuare, chiar grave. Nu are o femeie, ci mai multe care doresc să te despartă de acest om. Instabilitatea lui te afectează enorm şi-ţi va ruina viaţa şi familia în cele din urmă. Tu alegei ce vrei să faci!
Oraş de coastă superb, Haifa se află situat pe malurile Mării Mediterane, fiind considerat capitala nordului Israelului. În 2008, populaţia oraşului a fost estimată la un milion de locuitori. Este cunoscut pentru portul său important şi pentru industria chimică prosperă care se găseşte aici.
Haifa este al treilea oraş al ţării şi numără 17% din populaţia Israelului. Numele acestui oraş este menţionat în Talmud în sec. III î.e.n. Era atunci un târguşor situat în apropiere de Shikmona, principalul oraş evreiesc din regiune. Cucerit şi integrat în imperiul bizantin, a fost succesiv sub dominaţia persană şi a imperiului arab.
În 1100, cruciaţii au asediat oraşul, pe care l-au integrat apoi în Principatul Galileea. În 1265, mamelucii l-au cucerit după care, progresiv, a devenit deşertic şi abandonat până în sec. XVII. În 1761, suveranul beduin Daher – El – Omar a reconstruit oraşul înconjurându-l cu un zid. Totodată, noul oraş a fost deplasat de la locul său de origine şi situat într-un loc strâmt între mare şi înălţimile muntelui Carmel (conform Bibliei, profetul Ilie locuia aici, de unde celălalt nume al său „muntele Sf. Ilie”).
În 1868, sosirea membrilor Tempelgesellschaft (Societatea Templului), care au hotărât revenirea la sursele creştinismului şi la crearea de implantări urbane şi agricole în Pământul Sfânt, ceea ce a dus la dezvoltarea puternică a oraşului. Aceşti imigranţi germani şi-au construit casele în ceea ce acum este cunoscut ca „colonia germană”. Templierii au contribuit enorm la creşterea industriei şi a comerţului în Haifa, şi au jucat un rol determinant în modernizarea sa.
Plasată sub tutela mandatului britanic, în Palestina, va fi integrat ulterior teritoriului Israel în timpul independenţei sale. La începutul sec. XIX, Haifa era deja un port industrial important cu o populaţie de 20.000 de locuitori, din care 84% musulmani şi 4% evrei. Cu timpul, datorită valurilor succesive de imigraţie evreiască în Palestina, proporţia musulmanilor s-a diminuat (38% faţă de 47% evrei).
Această situaţie a cunoscut o turnantă în timpul războiului de independenţă al Israelului, când din regiune au fugit 60.000 de cetăţeni arabi, printre care celebra Leila Khaled, militantă palestiniană a Frontului popular de eliberare a Palestinei (FPLP). Această fugă este rezultatul operaţiei Misparayim (Foarfecele) condusă de unităţile evreieşti brigăzile Carmeli. Ea a constat din a bombarda intens cartierele arabe situate mai jos decât cele evreieşti.
Astăzi, Haifa este un oraş multicultural şi multiconfesional, unde trăiesc în pace cetăţeni israelieni, evrei, musulmani, creştini şi druzi. Aici se află de asemenea Centrul mondial baha´i, religie care a fost atât de mult apreciată de Regina Maria a României, primul monarh din lume care a adoptat această credinţă. Haifa este o atracţie turistică evidentă, de neevitat, mai ales că aici se află un metrou construit ca un funicular, Carmelit.
Primul obiectiv turistic prezentat din afara graniţelor ţării noastre este nu întâmplător Istanbul. De aproape 700 de ani am tot avut interferenţe cu duşmanii sau prietenii noştri turci. Numit în antichitatea greacă Byzantion, apoi, după anul 330 d.Hr., Constantinopol iar de la 28 martie 1930 Istanbul, este cea mai mare concentrare urbană a Turciei moderne şi singurul megalopolis din lume întins pe două continente. Destul de aproape de Bucureşti (700 km) poate fi vizitat printr-un zbor rapid cu avionul, mai puţin de 1 oră, cu automobilul, circa 8 ore sau cu trenul (nu pot da detalii, nu am folosit niciodată).
Am ajuns în Istanbul destul de repede după revoluţie şi mă pot lăuda cu peste 10 vizite de atunci, devenind unul din oraşele mele favorite. Nu pot spune exact ce mă atrage la acest oraş, diversitatea culturală, a opţiunilor turistice, a mirajului cumpărăturilor, dar este o încântare fiecare revedere a acestui super – oraş.
O zonă foarte bună pentru cazare în Istanbul o reprezintă cartierul Sultanahmet, foarte aproape de Topkapi şi Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră zone turistice obligatorii la prima vizită în oraş. Un alt obiectiv obligatoriu reprezintă palatul Dolmabahce, reşedinţa ultimilor sultani, locul unde a încetat din viaţă Mustafa Ataturk (tatăl turcilor) supranumit şi Versaillesul Orientului, vis – a – vis de stadionul Inonu al echipei Besiktas Istanbul.
Piaţa Taksim reprezintă un alt obiectiv turistic, celebră în ultimii ani ca loc de întâlnire al opozanţilor guvernului, dar şi pentru magazinele situate în această zonă.
Grand Bazar obligatoriu şi el pe agenda de vizitare oferă oportunitatea unor cumpărături în stil unic, oferind călătorului plăcerea negocierii agresive cu negustorii turci vorbitori ai multor limbi internaţionale. Un spectacol inedit îl oferă celebra Stradă de Aur unde sunt locaţii aflate în proprietatea aceleiaţi familii din timpul lui Soliman Magnificul (findcă tot este în box office telenovela). În partea opusă intrării în Marele Bazar se află Bazarul Egiptean raiul celor care apreciază mirodenii rafinate, cafea deosebită şi alte produse tradiţionale turceşti şi nu numai, greu de găsit în toată Europa. Tot legat de shopping nu trebuie ratat Cevahir Mall (locul patru mondial ca suprafaţă) sau outlet gen Olivium sau Optimum.
Nu în ultimul rând trebuie încercată bucătăria turcească, foarte multe mâncăruri tradiţionale în România având echivalente în mâncărurile turceşti şi greceşti: ciorbă, sarmale, zacuscă, musaca, piure, chiftele şi multe altele. Deserturile au un loc aparte şi o diversitate bolnăvicioasă: rahat, sarailie, baclava, şerbet.
După secole întregi de lupte internaţionale am ajuns la concluzia că Turcia alături de Grecia sunt ţările cele mai apropiate sufleteşte de felul de a fi al românilor.
Dragă doamnă Maria Câmpina,
Sunt o femeie căsătorită de 2 ani cu un bărbat afectuos. Viaţa mea de cuplu este foarte bună, soţul meu este foarte atent cu mine, îmi repetă neîncetat că mă iubeşte.
Dar există o umbră în toate astea, de un an. Prin hazard, am aflat că are o amantă. A cunoscut-o pe Internet. De când a cunoscut-o, parcă a devenit alt om. Această femeie l-a schimbat mult, dar în rău. Este mai rece şi mai distant cu mine, de parcă m-ar evita.
Am încercat să discut cu el pe această temă, însă a schimbat rapid subiectul şi a încercat să mă calmeze. A negat că m-ar înşela, însă multe dintre prietenele mele l-au văzut la braţ cu acea femeie şi erau fericiţi. Toate astea mă dor.
Mi-a făcut oare farmece pentru a mi-l fura? Îmi este foarte teamă de viitor, pentru că nu vreau să-l pierd pe soţul meu. Nu concep să divorţez vreodată de el.
Ajutaţi-mă, vă rog mult. Sunt cu moralul la pământ.
Ştefania, Paris
La ritualul făcut pe fotografia ta s-a arătat că ai făcute farmece. Legătura este făcută cu piedică de la mort, cu pământ de la trei răscruci de drumuri. Pentru dezlegare trebuie să mă suni neapărat, dacă vrei să rezolvăm problema ta.
Climatul blând al Greciei permite de a organiza evenimente culturale în aer liber, iată de ce, de decenii, festivalurile fac parte integrantă din cultura şi din economia ţării.
De-a lungul întregii Grecii, municipalităţile, în colaborare cu centrele culturale şi alte instituţii, au pus pe picioare evenimente culturale în oraşele şi satele mai puţin importante. Marea majoritate a festivalurilor în Grecia se desfăşoară în aer liber, în lunile de vară, în teatrele antice sau în locuri special concepute ca să aibă acest efect, oferind un interes estetic şi istoric particular.
Festivalul grecesc cel mai cunoscut şi cel mai vechi este cel din Atena. Acesta este organizat de serviciul cultural al Oficiului naţional de turism grec (O.N.T.G.) şi se ţine în teatrele Irod Atticus şi Lycabette la Atena, cât şi în teatrul Epidaur.
Are loc din luna iunie până în luna septembrie. Într-adevăr, din 1955, acest festival constituie unul din evenimentele anului în teatrul roman al lui Irod Atticus, care se găseşte la Atena, la poalele lui Acropole şi care dispune de o capacitate de primire de 5000 de locuri. După ce s-a aplecat mai mult asupra teatrului grecesc şi a reprezentaţiilor muzicale, festivalul s-a diversificat mult în aceşti ultimi ani cu, în mod special, introducerea teatrului contemporan, a muzicii şi a dansului.
Teatrul Irod Atticus oferă o vedere încântătoare a Parthemonului iluminat şi a primit pe unii dintre cei mai mari artişti, orchestre şi companii artistice din lume: Maria Callas, Leonard Bernstein, Mstislav Rostropovich, David Oistrach, Yehudi Menuhin, Colin Davis, companiile de Balet Balşoi, Ansamblul orchestral berlinez, Teatrul naţional al Marii Britanii, Teatrul de dans al Ţărilor de Jos, trupa de dans Pina bausch, pentru a nu cita decât câteva dintre ele.
Din 1996, în timpul verii, Acropole este deschisă publicului în fiecare noapte cu lună plină, permiţând astfel vizitatorilor de a profita totodată de concerte.
Festivalul de la Lycabette există din 1964 şi are loc într-un cadru creat de arhitectul inovator T. Zenetos, pe colina cu acelaşi nume. La început, festivalul se axa în special pe reprezentaţii din teatrul grec antic. După restaurarea sa în 1977, auditorium a primit diverse reprezentaţii teatrale şi de dans, dar totodată spectacole de muzic, căutând în mod special rock, muzică pop, jazz şi muzică etnică.
Teatrul Epidaur, având o capacitate de primire de 14.000 persoane, se bucură de un reume internaţional pentru frumuseţea sa şi mai ales pentru extraordinarele sale calităţi acustice. În 1935, marele şef de orchestră Dimitris Mitropoulos a dat aici prima reprezentare, în acest teatru din sec. IV î.e.n.
Trei ani mai târziu, s-a ţinut prima reprezentare de teatru antic şi de evenimente muzicale punând în scenă artişti cunoscuţi din întreaga lume, cum ar fi Maria Callas, Monserrat Caballe, M. Rostopovich, Orchestra Filarmonică din Berlin sub bagheta lui Herbert Von Karajan, Orchestra şi Corala de la Scala din Milano, conduse de Claudio Abado.
Nu departe de acest teatru deosebit se găseşte „Micul Epidaur”, un teatru antic recent restaurat şi care, din 1995, propune reprezentaţii muzicale organizate de concert Hall din Atena. Un anume nume de festivaluri care au loc în împrejurimile Atenei în timpul verii sunt organizate de centrele culturale şi de municipalităţi. De exemplu, festivalul „Krystalleia”, care îşi datorează numele de la poetul K. Krystallis. El are loc la castelul Ducesei de Plaisance, la Pendeli şi oferă concerte de muzică clasică şi de muzică grecească contemporană.
Un alt festival se ţine la Vyronas, din 1987, la teatrul Melina Mercouri, într-o veche carieră dezafectată. Acolo, se poate asista la spectacole de teatru antic, de dans şi de muzică grecească contemporane.
La Aeschyleia, în oraşul Eleusis, care se află la numai 20 km de Atena, în nord – vest, lângă golful Salamina, au loc reprezentaţii de teatru antic cât şi de dans şi teatru contemporane, precum şi expoziţii de artă şi diverse evenimente muzicale.
Cu ocazia festivalului, sunt propuse diferite concerte, la Mănăstirea Bizantină de la Kessarini.
Festivalul de la Halandri se concentrează pe spectacole de teatru şi de muzică. Teatrul Veakeio, din Pireu se consacră în principal dansului. De asemenea, pe colina de la Philopapou, în faţa Acropolei, se găseşte un teatru în aer liber care, din mai şi până în septembrie, primeşte spectacole de dans grecesc în costum tradiţional, propuse de cântăreţi şi dansatori de la Dora Stratou. Toamna, Atena primeşte o Panoramă a Cinematografului european, organizată de ziarul Eleftherotypia, cât şi un festival de cinema organizat de revista Cinema.
La Salonic se găseşte sediul Festivalului Internaţional de film, care este cel mai mare eveniment cinematografic al anului, în Grecia. A fost inaugurat în 1960, sub numele de Festivalul filmului grec, şi secţiunea sa internaţională datează din 1966. După o serie de factori politici şi sociali, acest festival, care are loc în fiecare toamnă, s-a impus pe scena internaţională începând cu 1992.
Şi tot la Salonic, festivalul Demetria propune, pe de-o parte, spectacole de teatru, de muzică, de dans şi de operă, prezentate de trupe greceşti şi străine, şi pe de altă parte, seminarii, expoziţii şi conferinţe. Aceste evenimente se produc aproape pretutindeni în oraş.
În ultimii ani, un mare număr de festivaluri au avut loc în alte locuri şi oraşe din Grecia care au căpătat deja o mare reputaţie. Unele dintre ele se concentrează în mod special pe anumite forme de artă, în timp ce altele oferă o mare varietate de spectacole. Printre aceste festivaluri, ne oprim în mod esenţial la cel de la Nauplia, organizat pe siturile istorice ale oraşului, şi care, sub acordurile fine ale celebrului pianist Yannis Valkarellis, prezintă spectacole de muzică.
Alte festivaluri au loc la Argos, un festival de dans este organizat de centrul internaţional de dans de la Kalamata, pe situl de la Dion are loc festivalul Olympos, chiar în teatrul antic în insula Thassos are loc un festival, ca şi cel de dans din Filippi, în teatrele antice.
Mai mult, festivalul din Heraklion, de la teatrul Manos Hadjidakis şi de la teatrul Nikos Kazantzakis oferă unul din programele cele mai complete şi cele mai variate, cu reprezentaţii de teatru, de muzică tradiţională şi de spectacole de dans, de operă, de expoziţii de artă, de cursuri şi de conferinţe.
Festivalul internaţional de la Patras prezintă, între altele, reprezentaţii de teatru antic, clasic şi modern, spectacole de operă, de muzică clasică, de expoziţii de artă, de cursuri şi de conferinţe.
Festivalul Dodoni, care are loc în teatrul antic din acest oraş din Epir este interesat în general de dramele istorice.
Festivalul Dionysia, de pe insula Naxos, oferă concerte, spectacole de dans, evenimente folclorice, serate literare şi spectacole de umbre chinezeşti.
În Creta, în oraşul Rethymno, festivalul Renaşterii propune spectacole de artă dramatică, de muzică şi de dans, dar de asemenea de cinema şi reprezentaţii de artă grafică.
Festivalul de la Chania, are loc în portul veneţian şi în fortăreaţa oraşului. Acesta propune expoziţii de artă, spectacole de muzică şi de dans, cât şi spectacole de marionate.
În insula Rhodos, festivalul de vară prezintă într-un castel medieval spectacole de dans, de teatru, concerte şi recitaluri de muzică tradiţională şi din Renaştere.
Festivalul internaţional de marionete de la Hydra, care propune spectacole de umbre chinezeşti ale artiştilor greci şi străini, face parte din evenimentele festivaliere particulare care se consacră anumitor forme de artă.
În Itaca există un concurs de teatru, care oferă reprezentaţii teatrale pur şi simplu inovatoare.
Există de asemnea festivalul jurământului lui Hippocrate, de pe insula Kos, care prezintă piese de teatru grecesc clasic şi o reconstituire a ritualului jurământului lui Hippocrate.
Pe insula Leucada, turiştii pot admira festivalul de Artă şi de Retorică, consacrat literaturii, cu conferinţe, piese de teatru, concerte şi expoziţii.
Iar pe insula Santorini, are loc un festival internaţional de muzică, care oferă concerte de muzică clasică, mult gustate de publicul meloman din întreaga lume. Din timpul verii şi până toamna, au loc numeroase alte evenimente culturale şi festivităţi de o durată mai scurtă care sunt organizate de o multitudine de oraşe şi sate.
Este vorba în general de a sărbători evenimente speciale sau de a aduce omagiu persoanelor cu greutate istorică în raport cu locul. De exemplu, festivalul vinului din Samos şi din Creta, sau festivalul Ouzo de la Mytilena. Ori festivalul Agonia din Creta, cu concursurile sale de cântec şi dans, cu evenimente muzicale şi expoziţii ale artiştilor locali.
„Săptămâna pânzei Malueia” din Hydra este un alt exemplu. Acest eveniment este dedicat amiralului Miaoulis şi prezintă în general spectacole de dans tradiţional cât şi o reconstituire a exploziei Armadei turce declanşată de Miaoulis în timpul războiului de Independenţă.
„Armata”, din portul insulei Spetsea, este o reconstituire a înfrângerii navale otomane.
Sărbătoarea recoltei de struguri din Mykonos prezintă activităţi tradiţionale precum viticultura, şi se desfăşoară la muzeul agricol.
Există un univers de festivaluri în Grecia şi turiştii sunt efectiv asaltaţi cu oferte dintre cele mai tentante, pe care nu mai ştiu să le aleagă. În special cei sensibili şi avizi de cultură şi spiritualitate.
Sunt într-o relație cu prietenul meu de curând dar mi se pare că el mă înşală deja cu fosta lui iubită. Am priceput repede că încă se vede cu fosta lui iubită regulat dar nu știe că am aflat. Tipa locuieşte în cealaltă parte a oraşului şi are un copil cu altcineva. Nu ştiu ce se va întâmpla cu relația noastră, ce mă aşteaptă.
Este el sau nu jumătatea mea? Am farmece făcute pe cununii să nu fiu cu el? Ajutor, nu ştiu ce să fac.
Denisa, Viena, Austria
Băiatul se află într-o dilemă amoroasă şi va trebui să aştepţi decizia lui. Dar văd în cărţi că este jumătatea ta. Ai nevoie de un ritual de noapte puternic pentru a-l face să se decidă mai repede în ceea ce te priveşte. Nu dispera, soarta este de parte ta acum.
Grecii sunt cei mai mari consumatori de peşte din Europa şi din Mediterana. În această ţară, peştele este considerat ca un element esenţial al economiei, deşi participă numai cu 2% la PIB, căci este o activitate tradiţională şi practicată numai de 42.000 de oameni.
În Grecia antică, pescuitul întrecea vânătoarea, era o activitate prestigioasă şi grecii erau consideraţi pescari desăvârşiţi şi buni navigatori. Musca artificială a fost menţionată pentru prima oară în sec. III, în Macedonia. Pescarii au remarcat că peştii preferau un anume tip de muscă foarte fragilă.
Grecia este singura ţară europeană care numără 700 de insule de mărime variabilă, locuite sau nu, unde există locuri excelente pentru pescarii amatori. Ambianţa specială, apa albastră şi istoria foarte bogată a locurilor vă vor încânta cu siguranţă.
De exemplu, pescarii preferă arhipelagul Cicladelor, care este compus din 56 de insule situate la sud de Atena în plină Mare Egee. Fiecare insulă este diferită, dar toate oferă un peisaj adevărat, spectaculos şi locuri perfecte pentru pescuit şi plonjări subacvatice, o ambianţă şi o gastronomie tipice mediteraneene. Apa este adesea clară, caldă şi plină de bancuri de peşti.
Altă insulă căutată de pescari este faimoasa Santorini. Sau în arhipelagul Dodecanez, insula Kalimnos. Şi să nu uităm Sporadele, căutate pentru locurile sale liniştite de către pescari. Cu o zonă de coastă imensă, multe insule şi golfuri cu acvacultură în plină mare, nu este întâmplător faptul că grecii iubesc atât de mult să consume peşte.
Peştii cei mai populari sunt dorada şi bar, consideraţi de lux, Grecia fiind cel mai mare producător mondial al acestor specii (45% din piaţă) şi reprezintă peste 60% din producţia europeană. Pentru gurmanzii de peşte, aceste două tipuri de peşte care sunt livraţi la nivel mondial depăşesc în valoare chiar exporturile de ulei de măsline.
Grecii au dezvoltat în ultimul timp crescătorii în apele limpezi ale munţilor de păstrăvi de înaltă calitate, care se bucură de o mare apreciere din partea turiştilor gurmanzi de peşte. Păstrăvul, crud sau afumat, se găseşte pretutindeni în pieţele din Grecia. Alţi producători s-au specializat în somon şi chiar sturioni, aşteptând să producă caviar.
Un alt produs de acvacultură în Grecia este midia, care se găseşte în principal la intrarea în Golful Salonic, bogate în gust. Dar în ciuda popularităţii midiilor greceşti, acestea sun exportate în Italia, Franţa sau Spania. Grecilor le place să mănânce midii şi cartofi prăjiţi sau „saganaki” (fiert la foc mic într-o tigaie cu roşii proaspete şi brânză feta).
În laguna Messolonghi (centru vest) trăiesc kefaloi (foarte rare). Ouăle de femele servesc pentru a pregăti avgotaracho (bottarga), o specialitate care se găseşte în tot bazinul mediteraneean. Ouăle sunt sărate, spălate, uscate la soare, condimentate, apoi acoperite cu ceară de albine. Sunt naturale, bogate în proteine şi vitamine (A, B, C şi Omega 3). Avgotaracho, tăiat în felii subţiri se serveşte pe pâine prăjită peste care s-a stors lămâie. Este mâncată în meze cu ouzo sau tsipouro. O delicatesă foarte scumpă.
Şi să nu uităm de faimoşii calamari, preferaţi de toţi turiştii care vizitează Grecia.
Doamnă Maria Câmpina,
Sunt absolut disperată, terminată. Soţul m-a părăsit! N-ar fi crezut că voi putea trăi o asemenea umilire. Sunt cu adevărat distrusă.
Am descoperit că el avea o relaţie cu o femeie din cercul nostru. Amanta lui este de fapt cea mai bună prietenă a mea. Mă simt confuză, trădată şi plâng zi de zi. Sunt lipsită de noroc în viaţă.
De la un timp, toate îmi merg catastrofal, nu reuşesc să mă ajung cu banii şi nu întrevăd soluţii. Trăiesc un eşec după altul. Să fie din cauza ei? Mi-a făcut farmece? Vreau neapărat să ştiu.
Sabrina, Valencia
La ritualul de noapte pe care l-am făcut pe obiectele lui, trimise de tine, am văzut că i s-au făcut vrăji puternice. Dar le pot rezolva. Pentru asta, vino la mine sau în unul din cabinetele mele.
Oraşul Kayseri este situat în regiunea Cappadocia, la poalele muntelui Erciyes. Se află la 320 km de capitala Ankara şi la 770 km de Istanbul. În vechime era cunoscut sub numele de Cesareea din Cappadocia sau Mazaca. În 2009, oraşul avea o populaţie de 964.188 de locuitori.
Este cunoscut pentru specialitatea sa turcă, pastirma (pastramă). Oraşul este centrul industrial al Anatoliei şi dispune de mai multe zone industriale, repartizate în jurul său. Este repurtat şi pentru antreprenorii săi bogaţi. Din punct de vedere gastronomic, turiştii se mai pot răsfăţa şi cu manti (paste conţinând carne pregătită cu sos tomat şi mirodenii) sau cu askendur kebap.
Oraşul posedă multe hoteluri luxoase, cu săli de fitness şi centre SPA / wellness performante şi de recreere pentru turişti.
De doi ani sunt împreună cu Gilda, o femeie instabilă şi ciudată. Simt că nu mai este cazul să-i acord încredere deoarece mă înşală cu un prieten. Poate că -mi imaginez lucruri, însă atitudinea sa s-a schimbat enorm în ultimele luni şi sunt supărat rău. Doresc să rămânem împreună, vorbim des despre căsătorie, însă parcă vorbesc la pereţi! I-a făcut cineva farmece ori vrăji? Pot să cred în viitorul nostru?
Albert, Bruxelles, Belgia
Am deschis cărţile de tarot pentru tine şi am constatat că este dorită enorm de un tip care i-a făcut farmece puternice. Pot să te scap de această povară şi să rămîi cu ea, dacă vrei. Sună-mă ca să stabilim exact ceea ce avem de făcut în cazul tău.
Doamnă Maria Câmpina,
Am o mare nevoie de a afla adevărul despre mine pentru că toată lumea crede că am un caracter urât. De şase ani trăiesc în concubinaj cu un bărbat mai mare cu 7 ani decât mine, în Canada. Nu avem copii ! De circa doi ani, el a început să plece foarte des de acasă şi ne certăm serios pe această temă. Nu mai este atent cu mine deloc şi-mi lasă senzaţia că nu mai are nevoie de mine.
Sunt distrusă total, credeţi-mă ! Mereu trebuie să-i spun ce să facă, de parcă ar fi copil mic dar nu se comporta aşa în trecut! Este absent, cu mintea pierdută în altă parte, poate la o femeie sau la mai multe, nu ştiu exact.
Sunt dezgustată de concubinul meu canadian nu-l mai înţeleg. Este dură viaţa cu acest om neserios. Cred sincer că are farmece făcute şi mă tem serios pentru cuplul nostru, care simt că se va destrăma foarte repede. Ce să fac? Să rămân cu el? Chiar nu mă mai vrea?
Katy, Montreal, Canada
În cărţi s-a arătat că acest om are vrăji făcute, ca şi tine de altfel. Trebuie să veniţi, dacă puteţi, personal la mine, la unul din cabinetele mele sau sună-mă urgent pentru detalii. Da, pot rezolva şi prin telefon !
Dragă doamnă Elena Minodora,
Sunt o femeie căsătorită de 6 ani cu un bărbat afectuos. Viaţa mea de cuplu este foarte bună, soţul meu este foarte atent cu mine, îmi repetă neîncetat că mă iubeşte enorm.
Dar prin hazard, am aflat că are o amantă. A cunoscut-o pe Internet. De când a cunoscut-o, parcă a devenit alt om. Această femeie l-a schimbat mult, dar în rău. Este mai rece şi mai distant cu mine, de parcă m-ar evita.
Mă doare imens trădarea lui! Mi-a făcut oare farmece pentru a mi-l fura? Îmi este foarte teamă de viitor, pentru că nu vreau să-l pierd pe soţul meu. Nu concep să divorţez vreodată de el. Ajutaţi-mă, vă rog mult. Sunt cu moralul la pământ şi nu mai ştiu ce să cred cu adevărat.
Valy, Madrid
La ritualul făcut pe fotografia ta s-a arătat că ai făcute farmece. Legătura este făcută cu piedică de la mort, cu pământ de la trei răscruci de drumuri. Pentru dezlegare trebuie să mă suni.
Alexandria are peste 4 milioane de locuitori şi a fost fondat în anul 337 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. A devenit primul port antic din Egipt, capitala ţării şi unul dintre cele mai mari centre culturale ale Mării Mediterane, centrat pe vestita bibliotecă, care i-a adus notorietatea. Este al doilea oraş al ţării.
Oraşul Alexandria este situat la vest de Delta Nilului, între lacul Mareotis şi insula Pharos. Este legat de această insulă prin Hepastadium, care este un fel de baraj care serveşte de asemenea ca alimentare cu apă, şi care a permis nu doar extinderea oraşului ci şi crearea, de asemenea, a două porturi maritime.
Plutarh, în lucrarea sa „Viaţa lui Alexandru”, povesteşte cum, într-o noapte, în anul 331 î.e.n., în timp ce Alexandru cel Mare plănuia să construiască oraşul său în Egipt, l-a visat pe Homer, care i-a vorbit despre insula Pharos.
Când s-a trezit, a mers să vadă insula şi a început să traseze contururile oraşului pe malul pe care îl avea în faţă. Plecând spre cucerirea Imperiului Persan, Alexandru le-a încredinţat lui Cleomenes din Naucratis (o colonie grecească din Egipt, în Deltă) şi lui Dinocrates din Rhodos construcţia oraşului, proiectat pe un plan ortogonal, cu bulevarde largi tăindu-se în unghiuri drepte.
Există mai multe ipoteze. Oraşul Alexandria s-ar fi construit pe vechiul oraş Rakhotis, însă există puţine documente în acest sens.
Ceea ce se ştie sigur despre această zonă înainte de Alexandria este că a fost citată de mai mulţi scriitori greci şi romani, care menţionează populaţiile stabilite în zonele mlăştinoase din regiune. Heliodorus ne spune că egiptenii o numeau „ţara ciobanilor”. Regiunea avea o reputaţie proastă: „Acolo au oraşul toţi hoţii din Egipt.” Zona apare de altfel în numeroase legende greceşti.
Alexandria nu a fost singurul oraş construit de macedonean. Există 32! Acesta era cunoscut sub numele de Alexandria ad Aegyptum („Alexandria din Egipt”) sau Alexandria apud Aegyptum (adică „în afara Egiptului”) şi apoi a devenit Iskanderia.
Înainte de el, un alt oraş din Deltă a fost ocupat de greci, Naucratis, oferit de Amasis, un emporion sau „port de comerţ”. Era situat la aproximativ 70 km în interiorul pământurilor. Alexandru Macedon a vrut să construiască Alexandria pe coastă, în pofida calităţii proaste a terenului (lacul Mareotis) din această zonă şi a coastei deosebit de periculoasă din acest loc al Deltei.
Oraşul a început să capete importanţă numai atunci când Ptolomeu, fiul lui Lagos, a fondat dinastia Lagideilor (sau Ptolomeilor) şi s-a stabilit acolo, unde a făcut şi capitala Egiptului, pe care l-a primit după ce s-a împărţit imperiul lui Alexandru cel Mare, în anul 323 î.e.n., după moartea lui.
Din prima jumătate a sec. III î.e.n., sub primii doi Ptolomei, oraşul s-a îmbogăţit cu monumente magnifice şi a luat aspectul pe care îl va păstra până la sfârşitul Antichităţii, cu grădiniţe şi monumentele sale în stil grecesc: palatul regal Ras el Tin pe mare, muzeu şi bibliotecă, Soma (sau Sema, mormântul lui Alexandru cel Mare), Serapeum (templul consacrat zeului greco – egiptean Serapis), templul lui Isis, pieţe, teatru şi mai ales celebrul far, turnul construit de Sostratus din Cindus pe insula Pharos, care a dat numele său acestui tip de monument.
Timp de aproape un mileniu, până la cucerirea arabă din anul 641, Alexandria a rămas capitala intelectuală şi spirituală a unei părţi din lumea mediteraneeană, după ce a fost, în timpul ultimelor trei secole î.e.n., capitala politică a Egiptului elenistic. Şcoala din Alexandria a jucat un rol de primă importanţă în domeniul ştiinţelor şi matematicii. De la Euclid la Ptolomeu, iată numai doi oameni importanţi care au trăit aici, unde au adus progrese capitalei, în special în istoria astronomiei.
De la fondarea Alexandriei şi de la ocuparea greacă, Egiptul va deveni o provincie a elenismului, şi administraţia sa, chiar dacă păstrează unele aspecte ale vechii administraţii faraonice, este puternic influenţată de concepţiile greceşti. Limba oficială a devenit cea greacă, chiar dacă egipteana veche, sub forma demotică, a rămas încă vorbită în mediile rurale şi dacă preoţii au păstrat concepţiile religioase antice şi au acoperit mereu templele cu hieroglife, dar pline de semne noi. Chiar templele, construite după modelele tradiţionale, au suportat modificări de detaliu. În această epocă au apărut mammisi ca monumente independente, capitelurile de coloane s-au multiplicat l-a nesfârşit în decoruri şi mai grele, şi s-au construit ziduri între coloane. În anul 47 î.e.n., trupele lui Iulius Cezar au incendiat flota din Alexandria. Focul s-a propagat la depozite şi conform mai multor interpretări, acesta a distrus o mare parte din bibliotecă.
Octav August a pus capăt, după bătălia navală de la Actium în anul 30, nu numai războaielor civile romane (prin lichidarea lui Marc Antoniu), dar de asemenea independenţei egiptene până în sex. XIX.
Provincia era guvernată de un prefect. După prima anexare, oraşul pare să-şi fi recâştigat prosperitatea datorită dominării directe prin puterea imperială căci grâul din Egipt era esenţial pentru distribuirile către plebea romană. Era un post militar important.
În 215, împăratul Caracalla a vizitat oraşul, şi ca urmare a satirelor, a comandat trupelor sale de a ucide pe toţi oamenii capabili de a purta arme. Dar acest ordin nu va fi executat. Ar fi fost imposibil pentru siguranţa lui de a fi eliminat fizic aproximativ 200.000 de adulţi capabili de a se apăra. Garda împăratului, cu siguranţă nu număra mai mult de 5000 de soldaţi.
Caracalla, ca mulţi oameni, a vizitat şi mormântul lui Alexandru, unul din principalele monumente ale oraşului. A încercat chiar armura lui!
Dar în anul 300, un autor declară că aproape nimeni nu mai ştia unde este mormântul lui Alexandru cel Mare! Este o enigmă… Cum a putut un oraş de 500.000 de locuitori, mare centru cultural, de a uita în două generaţii unde se găsea cel mai important monument al său? Se pare însă că în Alexandria au avut loc mari evenimente în această perioadă (sec. III este puţin cunoscut). Misterul rămâne şi arheologii şi cercetătorii încearcă să afle adevărul.
În acelaşi secol III, vechea scriitură hieroglifică a încetat de a mai fi predată şi înţeleasă. A dispărut de asemenea folosirea mumificării. Creştinismul pare deci să fi şters complet memoria egiptenilor!
La împărţirea Imperiului Roman, oraşul a făcut parte din Imperiul Bizantin. Alexandria a rămas centrul administrativ al provinciei. Grâul egiptean mergea de-acum la Constantinopol şi Roma trebuia să se aprovizioneze în Africa de Nord (Cartagina).
Cu creştinizarea Egiptului, Alexandria a devenit un centru cultural şi religios important. Arius, preotul din Alexandria, cel care a formulat arianismul şi Atanasie al Alexandriei, apropiaţi de puterea lui Constantin I, nu au fost de acord cu natura lui Christos.
Din ce în ce mai mult, în cursul sec. III, oraşul s-a apropiat de restul Egiptului şi puţin câte puţin, s-a produs declinul său şi al populaţiei. Splendoarea oraşului a pălit. În toată provincia impozitele au ajuns să fie copleşitoare şi mulţi contribuabili şi-au abandonat bunurile şi s-au dus să locuiască în deşert sau au intrat în mănăstiri ca să scape de taxe.
În sec. IV, persecutarea păgânilor a ajuns la un nou nivel de intensitate. Templele şi statuile au fost distruse în tot imperiul, ritualurile păgâne au fost interzise şi pedepsite cu moartea, bibliotecile s-au închis. În 391, Teodosie I a dat ordinul de a se distruge toate templele. Patriarhul Teofil al Alexandriei s-a alăturat acestui ordin în oraş. Unii susţin că marea bibliotecă şi Serapeum au fost distruse în această perioadă, alţii susţin că arabii au distrus fondurile antice ale bibliotecii.
În 415, creştinii au ucis-o pe frumoasa Hipatia, matematician şi filozof neoplatonic. Aceste evenimente marchează declinul şcolii alexandriene, a cărei cunoaştere a migrat treptat spre Bizanţ, dar a suferit pierderi considerabile.
Cartierele Brucheum şi evreiesc au fost distruse în sec. V şi monumentele lor centrale, sepum şi Museion, au căzut în ruină. Viaţa s-a organizat în jurul lui Serapeum şi Cesareum transformate în biserică. Cartierele Pharos şi Heptastade s-au repopulat şi au rămas intacte.
Alexandria a fost cucerită de perşi în 616 de către regele Chosroes al II-lea. Oraşul a fost recuperat de imperiu în anul 630. Peste 10 ani însă, generalul arab Amr ibn al – As a întreprins un asediu de 40 de luni. Oraşul nu a primit niciun ajutor de la Constantinopol: împăratul Heraclius a murit şi noul împărat Constantin al III-lea, care a domnit doar patru luni, a lăsat puterea fiului său de 11 ani.
În noiembrie 641, Alexandria, evacuată de greci, a fost oferită de patriarhul Cyrus trupelor lui Amr. În ciuda unei încercări zadarnice de recucerire bizantină în 645, oraşul a rămas sub dominaţia arabă. Grecii care au plecat din Egipt erau mai ales negustori.
Arabii au asigurat o gardă prin rotaţie la Alexandria la malul mării şi la Khiberta în faţa deşertului. Amr a scris califului, Omar ibn al – Khattab că a luat un oraş care conţinea: 400 de palate, 4000 de băi publice, 12.000 de furnizori de ulei proaspăt, 12 de grădinari, 40.000 de evrei care plătesc tribut şi 400 de teatre sau locuri de divertisment.
Cu arabii practic a dispărut vechea limbă egipteană cât şi cunoaşterea antică acumulată în oraş. Cu toate acestea, mai mulţi istorici atribuie distrugerea culturii şi a cunoaşterii greco – romane cât şi a bibliotecii din Alexandria, conflictelor între păgâni şi creştini în timpul creştinizării oraşului în sec. IV sub patriarhul lui Cyrille.
Perioada medievală a Alexandriei rămâne, până în prezent, puţin studiată. Oraşul a fost descris de autorii contemporani arabi. Marele Maimonides l-a vizitat şi Saladin a fondat aici un waqz, o fundaţie în sec. XII: documentul fondator, unul dintre cele mai vechi de acest gen, a fost găsit de puţin timp în arhivele oraşului, care se găsesc însă la Cairo.
Alexandria a fost asediată de forţele celei de-a cincea cruciade (1217 – 1221) şi a fost jefuită în timpul cruciadei din Alexandria (1365).
În timpurile moderne, Alexandria a cunoscut o expansiune semnificativă. Oraşul medieval se găsea pe continent, fortificat printr-o incintă.
Oraşul modern a fost construit pe ruinele oraşului antic ceea ce face ca săpăturile arheologice să fie dificile. În iulie 1882, oraşul a fost bombardat de Marina Regală Britanică şi ocupat.
Oraşul vechi a fost proiectat de Dinocrates din Rhodos conform planurilor hippodamiane. Monumentele sale cele mai importante sunt gimnaziul, tribunalul, Soma (mormântul lui Alexandru cel Mare). Palatele acoperă un sfert din oraş. Apa Nilului este distribuită prin intermediul unei reţele de conducte strâns conectate la un canal.
După înfrângerea sa de către Iulius Cezar în războiul civil, Pompei a fugit în Egipt, unde a fost asasinat în anul 48 î.e.n. Călătorii medievali au crezut mai târziu că aici trebuie să fi fost îngropat. În realitate, coloana lui Diocletian este din granit roşu de la Aswan, înaltă de 25 m, cu o circumferinţă de 9 m, construită în onoarea împăratului Diocleţian în sec. IV. Diocletius a capturat Alexandria după ce a asediat-o.
Arabii au numit-o „Amud el – Sawar”, coloana coloanelor. Această coloană este monumentul antic cel mai mare din Alexandria, iniţial în Templul lui Serapis, care a fost cândva o structură magnifică rivalizând cu Soma şi Caesareum. În apropiere, există galerii subterane unde taurii sacrii Apis au fost îngropaţi, împreună cu trei sfincşi.
În Alexandria, turiştii mai pot să viziteze: catacombele de la Kom – el – Chuqafa, fortul Qaitbay, amfiteatrul de la Kom – el – Dick, muzeul greco – roman, muzeul de bijuterii regale, muzeul naţional din Alexandria, grădinile de la Montaza, biblioteca din Alexandria, muzeul submarin, portul antic etc.
Partenerul meu m-a anunțat cu zâmbetul pe buze că povestea noastră s-a terminat, că trebuie să plece de acasă cât mai repede pentru o femeie de moravuri uşoare.
Avem copii şi o mare responsabilitate, cred eu. Nu găseam cuvinte, eram profund dezgustată şi ca paralizată, şocată total. Nu înțelegem ce se întâmplă cu el şi cu noi.
Cândva, eram cu adevărat nebuni unul după celălalt, imposibil de separat, dar brusc el s-a schimbat radical şi asta mă doare cel mai tare. A şters cu buretele trecutul comun, nu i-a păsat nicio secundă!
Zilele noastre de fericire pură au apus definitiv. Disperată, apelez la dvs., Regina Magiei Albe, doamna Maria Câmpina pentru a şti cine s-a băgat între noi şi dacă avem făcute vrăji, farmece sau ceva de felul ăsta. Cine ne vrea răul? Mulţumesc mult pentru răspuns, vă rog nu mă ocoliţi.
Miranda, Roma, Italia
La deschiderea cărţilor mele am văzut că soţul tău este afemeiat şi destul de duplicitar. Nu te mai iubeşte, este adevărat şi are o relaţie cu cineva din anturajul tău! dar nu este unica persoană cu care s-a încurcat, din păcate pentru tine…
Nu, el nu este jumătatea ta şi dacă vei continua relaţia cu acest bărbat, rişti să ai o mare decepţie sentimentală, te va distruge total. Dar dacă vrei totuşi, voi face un ritual special pentru tine. Sună-mă şi vino la cabinetul meu să vedem ce-i de făcut.
Bursa, anticul Prusa, este un oraş din nord – vestul Anatoliei, capitala provinciei cu acelaşi nume. În 2007 avea o populaţie de 1.562.828 de locuitori. Bursa este al patrulea oraş din ţară şi un important centru industrial şi cultural al ţării.
Oraşul este situat pe versantul nord – vestic al munţilor dominaţi de piscul Uludag în sudul regiunii Marmara. Este mărginit de provincia Yalova şi de Marea Marmara la nord, provinciile Kocaeli şi Sakarya la nord – est, provincia Bilecik la est şi provinciile Kutahya şi Balikesir la sud. Mai este supranumit Yeşil Bursa, „Bursa verde”, deoarece are multe parcuri şi spaţii verzi cât şi păduri care în înconjoară. Oraşul este poarta masivului Uludag, renumit pentru staţiunile sale de sporturi de iarnă.
Bursa mai este cunoscut pentru specialităţile gastronomice, Iskander Kebap, în special. În apropiere se găseşte anticul Niceea, cunoscut pentru istoria sa fabuloasă şi edificiile sale majore.
Oraşul este un pol de atracţie tradiţional al refugiaţilor din Balcani, ajunşi în valuri succesive până la o perioadă recentă. Este situat la întretăierea a mai multe drumuri importante, care leagă Istanbulul (240 km) prin autostrăzile E 881 şi E 80 via Kocaeli, Izmir prin E 881 şi Ankara (385 km) prin E 90.
Apele termale de la Bursa sunt cunoscute încă din epoca romană. Oraşul are multe hoteluri superbe, cu centre SPA, săli de masaj şi de fitness, care oferă momente magice şi de relaxare.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.