Toată lumea putea vedea că era nebun după mine. Venea să mă vadă zi de zi şi totuşi, în acelaşi timp mă înşela cu cea mai mare neruşinare. L-am iertat, am avut o încredere stupidă în el şi chiar nu ştiu de ce.
Într-o seară, l-am surprins pe Facebook cum discuta pe chat cu o tipă pe care o agăţase şi mă bârfea. Din acel moment am avut o mulțime de probleme de neîncredere faţă de el şi am început să mă îngrijorez serios pentru viitorul nostru.
Recunoştea că are nevoie de ea şi nu mi-a mai ascuns relaţia lor amoroasă. M-a trădat şi-l iubeam ca o proastă! Părinții lui insistau să ne căsătorim însă eu evitam să le spun adevărul despre fiul lor. A fost magic câteva zile apoi el a fugit la tipă, m-a lăsat baltă…
Sunt cu moralul la pământ şi plâng după el. Ce să fac? Are făcute farmece, l-a vrăjit tipa asta de nu-l mai recunosc deloc? Sunt total deprimată, vreau să fiu cu el, numai cu el. M-am săturat de gânduri negre şi de singurătate, de această cruntă aşteptare. Va reveni în braţele mele? Când? Cum veţi rezolva problema mea amoroasă? Ce să fac să fiu cu el mai repede? Da, admit că-l iubesc necondiţionat. Este oare un păcat?
Amanta şi-a agăţat-o pe Facebook şi de atunci, pentru mine a început calvarul. Ajutaţi-mă să fiu cu el, vă rog mult. Ah, mor de durere…!
Caroline, Vancouver, Canada
copyright Segra Media
copyright Segra Media
Aveţi nevoie de câteva ritualuri de magie pentru ca să-l pot readuce acolo unde doriţi. Este prins în capcana vrăjilor făcute cu magie neagră şi nu va scăpa uşor de ele, trebuie să ştiţi. Este un caz delicat şi necesită ceva timp, dar pot să-l duc la bun sfârşit. Sunaţi-mă pentru mai multe detalii care sigur vă privesc.
Arheologii brazilieni au descoperit un observator pre-colonial, care ar putea datează de cel puţin 2000 de ani în statul amazonian Amapa (situat în nordul ţării), la granița cu Guyana.
Site-ul descoperit la Calçoene, o zonă îndepărtată de Amapa, aflată la 390 km de capitala Macapa, este format din 127 de blocuri de granit, de aproximativ trei metri înălțime, dispuse într-un cerc, la intervale regulate, într-un luminiş, a declarat arheologul Mariana Petry Cabral, cotidianului O Globo.
Foto de Yurileveratto – sursa Wikipedia.
Conform cercetătorului Institutului de Cercetare științifică și tehnologică de la Amapa (AIPE), „doar o societate culturală complexă ar fi putut construi un astfel de monument”, ceea ce respinge ideea preconcepută că Amazonia nu ar fi adăpostit niciodată societăți dezvoltate.
Deocamdată, este imposibil să se cunoască cu exactitate vârsta monumentului. Estimarea preliminară variază între 500 și 2000 de ani şi se bazează pe fragmente ceramice, găsite în apropiere.
Mariana Cabral crede că ar fi vorba despre un fel de templu, probabil folosit ca un observator astronomic, deoarece blocurile de granit sunt aranjate pentru a marca solstițiul de iarnă. În decembrie, soarele trece exact în mijlocul uneia dintre ele, străpuns de un orificiu.
Ştim că popoarele amazoniene antice se orientau graţie poziției stelelor și ciclurilor lunii pentru a-şi efectua ritualurile religioase.
Cercetători din AIPE consideră că monumentul este un soi de „Stonehenge al Amazoniei”, celebrul complex megalitic situat în. Până în prezent, nu știm exact funcția sa și nu este clar modul în care pietrele uriașe au fost transportate acolo în urmă cu 5.000 de ani.
Sunt şocată de un asemenea om rău şi infidel care m-a trădat în cascadă cu multe femei, în general puştoaice şi mature căsătorite, stilul lui. I-am spus să se hotărască cu cine vrea să fie, deoarece eu nu pot continua cu un mincinos, dar nu am putut renunţa la el.
Era patetic, îmi implora iertarea şi mila… Apoi, cred că l-am întrebat dacă vrea ca noi să fim fericiți împreună? El a spus da, plângând. Dar nu am uitat ce sa întâmplat, adică ce mult m-a trădat, uneori pe faţă şi fără menajamente.
Are cumva farmece sau vrăji făcute de către una dintre amantele lui? Cu ce am greșit în relaţia noastră amoroasă? Voi rămâne sau nu cu acest bărbat super afemeiat care mi-a sucit inima? Ce să fac ca să fie bine şi pentru mine? Mă puteţi ajuta?
Doris, Memphis, Tennessee, SUA
copyright Segra Media
copyright Segra Media
Am deschis cărţile de tarot în zodia vieţii ca să ştiu care va fi viitorul tău cu acest bărbat instabil sentimental şi am văzut în mod clar că are vrăji făcute de către o femeie căsătorită care plănuieşte să rămână cu el, după ce va divorţa de soţul ei actual.
Dacă vrei totuşi să fii cu el, pot face asta prin ritualurile mele dar nu este jumătatea ta, aşa să ştii. Sună-mă pentru detalii.
Ultimii neanderthalieni trăiesc în sălbăticie, departe de privirile oamenilor. Şi totuşi, au fost văzuţi în Rusia, Mongolia sau în alte ţări asiatice.
Li se spune alma, almastry, Omul pădurii, Sălbaticul, Yeti, Bigfoot-ul rusesc etc. Este posibil ca unii dintre neanderthalieni să fi supravieţuit până în zilele noastre? Mulţi oameni de ştiinţă cred asta cu certitudine.
Egiptologul britanic Nicolas Reeves a făcut primele cercetări asupra unui băiat găsit în mormântul lui Neferititi din Valea Regilor din Egipt. Recent, ministrul pentru Antichităţi egiptene Mamduh el Damati a declarat ziarului de stat Al Ahram că în prima zi a vizitei făcute de Reeves s-au detectat semne şi zgârieturi pe pereţii de la intrarea în mormântul lui Tutankhamon, atunci când acesta a fost descoperit de Howard Carter în 1922, ceea ce putea să indice faptul că pereţii de vest şi nord puteau să ascundă două camere funerare.
Foto de Hajor, Wikipedia
Reeves a obţinut aprobarea de a-și verifica teoria prin folosirea unui laser super performant din Japonia. El a spus: Ipoteza mea este că avem un mormânt în interiorul unui mormânt. Înmormântarea lui Tutankhamon ar fi fost făcută pe partea exterioară a unui mormânt care exista deja şi ar fi fost adaptat în acest sens.
El crede că aceste camere secrete ar găzdui de fapt rămăşiţele reginei Kiya, a doua soţie a lui Akhenaton şi mama lui Tutankhamon. În opinia lui, fiul ar fi urcat pe tron atunci când mama lui vitregă Nefertiti ar fi murit. Unele picturi care decorează zidurile amintesc într-adevăr de Nefertiti.
În principiu, există două noi camere: o cameră laterală decorată sub peretele de vest al camerei mortuare şi o prelungire a mormântului dincolo de peretele de nord.
În 1922, arheologul englez Howard Carter a făcut o descoperire formidabilă: el a găsit mormântul intact al faraonului Tutankhamon. Dar muncitorii lui l-au prevenit: cei care vor viola mormântul său, vor fi blestemaţi şi vor muri. La scurt timp după, presa a anunţat că membrii expediţiei au fost loviţi rând pe rând de boli stranii.
Replică măştii lui Tutankhamon la expoziţia din Madrid, 2011. Autor Nerve net, sursă Wikipedia.
Tânărul desenator şi acuarelist englez Howard Carter avea 17 ani în 1890 când când a găsit un loc de muncă în boli stranii. Sarcina sa era de a face copii de hieroglife. În 1891, a fost trimis la Cairo, în Egipt. Devenind asistentul celebrului egiptolog Flinders Petrie, nu s-a mai mulţumit doar cu munca sa de copiator şi acuarelist, ci a învăţat rapid scriitura hierolglifică şi a devenit un cercetător şi un egiptolog competent. Curând, a ajuns inspector de Antichităţi. Dar a avut mari probleme cu vizitatorii şi a renunţat la funcţia sa.
Unde este Tutankhamon?
În 1906, îi este prezentat lordul Carnarvon, un bogătaş pasionat de egiptologie. Entuziasmat, lordul îl angajează pe Carter de a începe săpături arheologice. Încă din primul lor sezon, cei doi oameni şi echipa lor vor descoperi mormântul unui prinţ din a XVII – a dinastie, jefuit, dar unde se găseau totuşi câteva obiecte.
Această descoperire l-a mulţumit pe Carnarvon, cu atât mai mult cu cât Carter i-a expus raţionamentul său: toţi suveranii din dinastia XVIII – au fost îngropaţi în valea Regilor. Au fost găsite toate mormintele, mai puţin unul, cel al tânărului rege Tutankhamon, succesorul celebrului faraon Akhenaton (Amenophis al IV – lea). Arheologii credeau că Tutankhamon, avându-se în vedere importanţa domniei sale, a fost îngropat în altă parte.
Dar Carter considera contrariul. Atunci când americanul Davis a anunţat că şi-a terminat săpăturile în valea Regilor, Carter l-a presat pe lordul Carnarvon de a cere cesiunea. Cercetările şi calculele sale i-au permis de a stabili un perimetru. {i cei doi s-au lansat în aventură tocmai când izbucnea Primul Război Mondial. Aşadar, au trebuit să aştepte anul 1918 pentru a-şi pune opera în aplicare.
Mii de metri cubi de nisip au fost ridicaţi cu mâna: amplasamentul ales de Carter se afla într-o zonă pe care ceilalţi arheologi o transformaseră în depozit pentru lucrători. S-au succedat mai multe sezoane de săpături şi nu se descoperea nimic remarcabil. Cercetătorii au găsit câteva obiecte, nu însă şi mormântul. În fine, în noiembrie 1922, lucrătorii lor au scos la lumina zilei scări care se afundau în sol şi conduceau la o uşă.
Carter l-a prevenit imediat pe lordul Carnarvon, aflat atunci la Londra.
Avertismentul canarului
De ceva timp, Carter poseda un canar de care se ataşase întreaga echipă. Micuţa pasăre le aducea un soi de fericire. Dar cu câteva zile înainte de deschiderea mormântului, canarul a avut un sfârşit tragic: o cobră a pătruns în cuşca sa şi l-a înghiţit. Când Carter şi Carnarvon s-au pregătit să deschidă prima uşă, un maistru i-a prevenit că vor muri precum pasărea, dacă vor viola mormântul lui Tutankhamon.
Dar arheologii nu au ţinut cont de acest Carnarvon şi egiptologul Callender, care efectua propriile sale săpături nu departe de acel loc, au pătruns înăuntru. O primă cameră le-a dezvăluit un tezaur fantastic: tron, statuete, mobilă, care, arme, toate aurite şi pietre preţioase. O altă cameră, acoperită de faianţă albastră şi aur, conţinea cele trei sarcofage încastrate ale lui Tutankhamon. Ultima cameră conţinea statuete şi cufere pline de bijuterii. Carter şi Carnarvon au efectuat cea mai formidabilă descoperire arheologică din toate timpurile: mormântul intact al unui faraon scăpat ca prin minune de jefuitori.
În anul următor, Lordul Carnarvon a fost muşcat de ţânţari şi a căpătat febră. Starea sa s-a degradat rapid. A fost dus la Cairo: a murit la 5 aprilie 1923 la ora 2 dimineaţa. În acel moment, luminile din oraş s-au stins (instalaţiile electrice s-au stricat).
Blestemul faraonului
După deschiderea mormântului lui Tutankhamon, aceasta era prima victimă a blestemului. Georges Benedite, egiptolog de la Louvre, a murit după ce a vizitat mormântul. Omologul său american Arthur Mace a cunoscut aceeaşi soartă, apoi a venit rândul fratelui şi a infirmierei lordului Carnarvon, a secretarului lui Howard Carter… Au existat 27 de morţi “misterioase”.
Majoritatea victimelor au fost atinse de boală. Presa a evocat un virus rămas captiv în mormânt, timp de 3 000 de ani. Dar analizele nu au relevat prezenţa sa. Răul a fost transportat oare prin lilieci? O inscripţie avertiza că “cei care pătrund în acest mormânt sacru vor fi imediat atinşi de aripile morţii”. Dar ea a fost o simplă invenţie de presă, nimeni nu a găsit-o vreodată.
Succesiunea deceselor i-a făcut pe jurnalişti să considere că era vorba de o răzbunare a faraonului căruia i-a fost tulburată liniştea eternă. Dar totuşi, dintre principalii actori care au pătruns în mormântul lui Tutankhamon, doar lordul Carnavon murise… Avea 57 de ani şi o sănătate precară de mult timp.
Howard Carter analizând mumia faraonului egiptean Tutankhamon lângă Luxor, Egipt, în 1922. Sursă The New York Times, Wikipedia.
Egiptenii acordeau o mare importanţă cultului morţilor. Corpurile mumificate ale regilor şi ale oamenilor normali erau plasate în morminte, unde se depozita tot ceea ce era necesar vieţii. Pentru a proteja morţii în viaţa viitoare şi pentru a împiedica hoţii sau duşmanii politici de a viola mormintele, acestea erau construite în locuri secrete izolate şi împotriva profanatorilor era lansat un blestem.
Când lordul Carnarvon a murit, la 5 luni după descoperirea mormântului lui Tutankhamon toţi au spus că blestemul mumiei sale acţionase. În plus, canarul lui Carter murise în circumstanţe misterioase. Iar acesta reprezenta un semn rău.
Adevărul este că mulţi cred că blestemul lui Tutankhamon a dus la moartea atâtor oameni, nu se ştie cum. Oare s-a răzbunat faraonul peste timp?
Profesorii universitari din Grenada s-au lansat într-o anchetă genetică pentru a se stabili cu certitudine naţionalitatea lui Cristofor Columb, marele navigator. Era genovez, catalan, portughez sau francez?
Sosirea lui Columb in America sursa Wikipedia
Resturile fiului său, Hernando, au fost exhumate. Cercetătorii au trebuit să le stabilească acum descendenţii. La Barcelona, peste 120 de persoane, purtând numele de Columb, au acceptat o prelevare de ADN. În Pirineii Orientali, 18 persoane purtând numele de Columb sau Culoru au făcut acelaşi lucru. Se aşteaptă răspunsul cu o mare curiozitate.
Totul ar trebui să se petreacă bine pe plan sentimental. Dar atenţie, riscaţi să fiţi prea posesiv şi să alungaţi persoana iubită. Aveţi un fler deosebit pentru a atrage bani însă cheltuiţi aiurea şi puteţi intra într-o situaţie delicată.
Încercaţi, dacă puteţi, să vă apropiaţi de un coleg cu care înainte vă înţelegeaţi bine. Experienţa sa vă va putea ajuta. Şi faceţi acelaşi lucru şi cu familia, care aştepată acest semn.
Taur (21 Aprilie – 21 Mai)
O anume singurătate vă apasă enorm. Dar nu este un motiv pentru a sta de-o parte. Fiţi activ şi comunicaţi cu familia, distraţi-vă. Cheltuiţi mult, însă şi câştigaţi îndeajuns. Sănătatea dvs. este foarte bună.
La serviciu, veţi avea multe ocazii interesante, de care este bine să profitaţi. Familia vă indispune şi căutaţi alinul în altă parte. Dar greşiţi fundamental.
2019 horoscop bleu
Gemeni (22 Mai – 21 Iunie)
Aveţi nevoie de fidelitate şi de securitate pe plan sentimental. Armonia vă inspiră să dezvoltaţi şi mai mult senzualitatea dvs. În cuplu, trăiţi o mare pasiune, care se reflectă în toate activităţile pe care le desfăşuraţi.
Şeful vă propune pentru o avansare şi vă dă noi responsabilităţi. Atenţie însă, sunteţi prea impulsiv şi provocaţi multă lume. Poate că aveţi nevoie de a vă manifesta într-un alt colectiv.
Rac (22 Iunie – 22 Iulie)
Aveţi tendinţa de a întoarce spatele dragostei şi să fiţi singuratic, imaginându-vă că aşa atrageţi mai mult. Nu! Faceţi un efort pentru a vă comunica visele, dorinţele şi proiectele. Fiţi mai deschis.
La serviciu, aveţi o mare ambiţie de a vă impune proiectele însă aveţi şi capacitatea de a reuşi. Mai ales că şeful şi partenerul vă susţin nemijlocit.
Leu (23 Iulie – 23 August)
Agresivitatea şi autoritatea dvs. excesive vor fi resimţite rău de partenerul dvs., care se simte complexat. Ambiţiile dvs. încercaţi-le cu alţii… Găsiţi o soluţie de compromis, sau cuplul dvs. riscă să se destrame în curând.
Cu banii nu staţi foarte repede iar facturile vă presează. La serviciu, controlaţi cu exigenţă totul, ceea ce deranjează enorm anturajul. Fiţi mai precaut şi slăbiţi puţin nivelul exigenţelor, dacă vreţi să vă fie bine.
Fecioară (23 August – 23 Septembrie)
Se profilează o nouă dragoste la orizont, ceea ce vă va preocupa în cea mai mare măsură. Dar va fi un foc de paie. Sunteţi însă intuitiv în domeniul afacerilor şi veţi obţine profituri semnificative.
La serviciu, aveţi parte de o atmosferă încărcată. V-aţi făcut deja prea mulţi duşmani, care nu vă văd cu ochi buni succesele. Acordaţi o mai mare importanţă familiei şi partenerului, care solicită asta.
Balanţă (24 Septembrie – 23 Octombrie)
Traversaţi o perioadă de mari tulburări în viaţa dvs. sentimentală. Începeţi să vă îndoiţi de sentimentele persoanei iubite, dar şi de ale altora, cu care cochetaţi discret. Plănuiţi o schimbare esenţială, pe care o consideraţi prioritară.
La serviciu, şeful vă face pe plac pentru că vă apreciază mult eforturile şi realizările. Partenerul vrea mai multă comunicare. Daţi-i satisfacţie!
Scorpion (24 Octombrie – 22 noiembrie)
Nu vă mai înţelegeţi deloc cu partenerul, nu mai sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Iar vina este împărţită. Poate v-aţi îndepărtat nepermis de acesta şi l-aţi neglijat. Încercaţi neapărat o conciliere.
Nici la serviciu trebuirile nu merg după cum doriţi. Bârfele vă deranjează iar duşmanii declaraţi complotează în tăcere. Munciţi însă mult, epuizant. Aveţi nevoie de mai multă linişte şi alungaţi stresul, dacă puteţi.
Săgetător (23 Noiembrie – 21 Decembrie)
Profitaţi din plin de o perioadă plină de dragoste în viaţa dvs. şi de generozitatea şi pasiunea partenerului. Sunteţi foarte romantic. Nu faceţi însă nicio tranzacţie financiară sau vrun contract.
La serviciu, avansaţi pas cu pas, căci abordaţi toate dificultăţile cu multă energie şi prezenţă de spirit. Şeful este foarte mulţumit de dvs. Deciziile dvs. sunt excelente. Şi partenerul vă incită la responsabilităţi multiple.
Capricorn (22 Decembrie – 20 Ianuarie)
Entuziasmul dvs. amoros este de neoprit. Se impune însă austeritate în domeniul cheltuielilor şi investiţiilor. Consumaţi mai mult peşte şi renunţaţi la carnea grasă, deşi vă cam place.
Şeful nu este mulţumit de dvs. Nu mai sunteţi destul de concentrat şi parcă v-a pierit elanul. Cultivaţi relaţii utile, indispensabile. Atenţie, în cuplu, afecţiunea dvs. este prea sufocantă.
Vărsător (21 Ianuarie – 19 Februarie)
Veţi fi mai puţin receptiv şi emotiv la dragoste decât de obicei. Dar nu vă neliniştiţi! Pentru unii nativi, această lună va marca începutul unei dragoste secrete.
La serviciu, căpătaţi încrederea anturajului, însă mai ales a colectivului. Stopaţi orice bârfă şi revoltă, căci atitudinea dvs. este apreciată iar ideile sunt geniale. În familie, riscaţi să creaţi o anumită confuzie.
Peşti (20 Februarie – 20 Martie)
Încercaţi să amelioraţi calitatea relaţiei conjugale. Partenerul dvs. apreciază afecţiunea de care daţi dovadă. Cuvintele sunt uneori mai expresive.
La serviciu, multă muncă, stres şi probleme. Un duşman vă pune beţe în roate. N-ar fi exclus să fiţi promovat. Organizaţi-vă mai bine viaţa de familie şi acordaţi-i mai mult timp.
La Groom Lake, în Nevada, S.U.A., se găseşte una dintre cele mai controversate baze militare americane din lume, numită Zona 51 (Area 51).
Martorii susţin că au văzut ieşind de aici în mod repetat noaptea obiecte zburătoare circulare de genul celor cărora le zicem OZN-uri. Oare militarii americani colaborează direct cu extratereştrii la proiecte strict secrete? De ce atât de mult mister pentru această bază secretă?
Cazul Claritei Villannueva a avut loc între 9-19 mai 1953. Martorii au fost doctorul în medicină Marianna Lana, primarul Arsenio Lascon, doi poliţişti, un judecător, mai mulţi jurnalişti etc.
Era o noapte furtunoasă de mai şi poliţia din Manilla (Filipine) se aştepta la probleme. Se anunţase o furtună şi plutea încordarea pretutindeni.
Sursă foto ziarul australian Barrier Miner, Broken Hill, 28 mai 1953.
O patrulă aflată în maşină, a primit un mesaj că în faţa unui bistro de pe plajă se crease o îmbulzeală. Poliţiştii s-au deplast în viteză acolo şi când maşina s-a oprit, au auzit un ţipăt înfiorător. Ei au văzut o tânără femeie care se rostogolea pe pământ ţipând: “Ajutor! Prindeţi-l! Ajutaţi-mă! Îmi este foarte rău, ajutaţi-mă!”
Dar nimeni nu a putut face nimic, deoarece femeia era singură pe sol în mijlocul unui cerc curios.
Spre stupefacţia lor au văzut apărând pe gâtul şi braţele femeii, urme de muşcături care sângerau. În fine, au luat-o pe biata fată înnebunită de panică şi au dus-o la secţie, unde au pus-o într-o celulă. Toată ziua, ea a plâns şi le-a spus: “Vă rog, îndepărtaţi-l. Nu-l mai pot suporta. Luaţi-l… Mă muşcă, voi muri!! “
Poliţia a chemat un medic, suspectând-o pe Clarita de a fi beată sau drogată. Dr. Marianna Lara, a privit-o o clipă, după care a declarat: « Este în criză epileptică. » A fost dusă în celulă, în pofida rugăminţilor tinerei de a nu fi lăsată singură. Câteva minute mai târziu s-a auzit un ţipăt teribil şi doi poliţişti au alergat să vadă ce se întâmplă. Ea le-a spus: “Acest lucru a revenit, a trecut prin ziduri. Are ochii enormi şi poartă o pelerină. Acest lucru poate fura orice! “
Poliţiştii au intrat în celulă, însă nu au văzut pe nimeni în afară de tânăra înspăimântată la culme. Încercând să o calmeze, au observat că urmele de muşcături au apărut din nou, fiind mult mai numeroase acum pe braţele Claritei. Poliţia l-a chemat pe primar şi încă o dată pe doctor. Când au fost cu toţii acolo, au căzut de acord că tânăra nu putea să-şi provoace de una singură muşcăturile, de exemplu de pe umeri şi în mijlocul spatelui…
În fine, totul s-a calmat şi fata a adormit. A doua zi ea a trebuit să apară în faţa judecătorului, acuzată că făcea “vagabondaj“. Dar, în momentul în care trebuia să se prezinte, ea a ţipat că “lucrul s-a reîntors“. Toată lumea a putut vedea apărând muşcături noi pe trupul său. Atacul a durat cinci minute cumplite după care fata a leşinat.
O jumătate de oră mai târziu, primarul Lascon, aflat acolo, i-a vorbit tinerei, umflată şi muşcată peste tot, apoi a chemat o ambulanţă care să o ducă la spital, unde a fost însoţită chiar de el-însuşi şi de doctoriţă. Dar în salvare, atacul a reînceput: de data asta erau “două creaturi identice“ care o muşcau pe Clarita Villannueva în timp ce martorii asistau neputincioşi la apariţia unor răni terifiante şi inexplicabile, pe gâtul şi mâinile sale. Totul a durat un sfert de oră.
Mai târziu, primarul a declarat că acest sfert de oră a fost cel mai lung din viaţa sa. Fapt straniu, imediat ce victima a ajuns la spital, nu s-a mai întâmplat nimic. Dar a fost păzită şi observată zi şi noapte. Peste şase săptămâni, a ieşit din spital vindecată, însă acoperită de cicatrice. Cauza lor rămâne învăluită în mister. “Nu vom şti niciodată ce i s-a întâmplat Claritei“, a spus dr. Lara. Chiar şi peste mulţi ani, cicatricele femeii au rămas.
Unde s-a dus sau se duce antimateria? Este una dintre marile enigme ale ştiinţei. Antimateria dispare, însă nu se ştie unde.
Accelerator de antiprotoni, CERN. Sursa foto just your average backyard low energy anti-proton accelerator, autor Tom Purvers, Toronto, Canada. Sursa Wikipedia.
Este comun admis de oamenii de ştiinţă că imediat după Big Bang, enorma cantitate de energie disponibilă în Universul nostru (există însă mai multe Universuri?) născut s-a transformat, conform celebrei formule a lui Einstein « E = MC2 », în cantităţi egale de materie şi de antimaterie.
Particulele şi antiparticulele fiind de aceeaşi masă dar încărcate opus ar fi trebuit să se anihileze în mod normal una pe alta, năvălind spre un univers plin de strălucire însă gol de materie.
Universul în care trăim astăzi este construit din materie şi niciun atom de antimaterie în stare naturală nu a putut fi descoperit. Antiparticulele nu sunt produse decât în timpul interacţiunii particulelor cosmice cu atmosfera terestră. Astfel, în 1933 au fost observaţi primii pozitroni (anti electroni de încărcătură pozitivă). Dispariţia antimateriei în Univers este deci o enigmă, căci Modelul Standard al fizicii particulelor nu pare să fie în măsură să explice asimetria care ar fi necesară între cantităţile de materie şi de antimaterie la începutul Universului pentru a reproduce ceea ce este observabil astăzi.
Oamenii de ştiinţă construiesc o nouă teorie dincolo de acest Model Standard care ar putea să elucideze această enigmă. Un mod de a aborda experimental problema este de a studia tranziţiile între mezoni Bs şi antiparticulele lor, mezonii anti-Bs. Aceste tranziţii sunt posibile pentru că aceşti mezoni sunt din punct de vedere electric neutrii. Frecvenţa tranziţiei lor, care este extrem de ridicată şi deci foarte dificil de măsurat, este un element cheie pentru a dezlega misterul.
Primele măsurători ale frecvenţei tranziţiei
Astăzi, se ştie în mod curent să se producă în laborator antiparticule. Astfel fascicole de protoni şi de antiprotoni sunt accelerate în tubul de vid al lui Tevatron, acceleratorul de la Fermilab şi pus în coliziune în două puncte ale circumferinţei sale, punctele zise de interacţiune, în jurul cărora au fost construite detectoarele a două experienţe numite DO şi CDF. Aceste experienţe sunt conduse de mari colaborări internaţionale, iar scopul lor este de a face un mare număr de măsurători de precizie care ar putea fi confruntate cu Modelul Standard şi cu posibilele sale extensii. În scopul de a urmări acest program ambiţios pe mai mulţi ani, numeroşi fizicieni şi ingineri au ameliorat detectoarele existente, dar au dezvoltat de asemenea, construit şi instalat noi mijloace de detectare.
Datele analizate de DO şi CDF corespund informaţiilor lăsate în detectoare de numărul mare de particule care s-au produs în timpul interacţiunii proton-antiproton la cele două puncte de interacţiune.
Între februarie 2002 şi ianuarie 2006, au avut loc mai multe zeci de mii de miliarde de interacţiuni proton-antiproton: un triunghi în linie ale acestor interacţiuni a redus unda de date a mai multe miliarde de evenimente interesante care au fost înregistrate pe benzi magnetice. Achiziţia unei asemenea cantităţi de informaţii a fost posibilă graţie excelentelor performanţe ale lui Tevatron şi a detectoarelor.
Graţie proprietăţilor speciale ale dezintegrării mezonilor Bs şi anti-Bs, mica fracţie de evenimente conţinând aceste particule a fost extrasă din masa celor care au fost înregistrate. S-a stabilit că frecvenţa tranziţiei între mezonii Bs şi anti-Bs este cuprinsă între 2700 şi 3300 miliarde de ori pe secundă. CDF a anunţat măsura acestei frecvenţe la o valoare de 2800 de miliarde de ori pe secundă cu o precizie inegală de 2%, măsură la care a contribuit direct grupul CDF al laboratorului fizic nuclear şi energii înalte al Universităţii din Paris. Aceste rezultate spectaculoase au fost posibile prin conjugarea unor caracteristici excelente ale ansamblelor de detectare de experienţe, remarcabilelor performanţe ale lui Tevatron şi a unei exploatări complete şi judicioase a tuturor acestor unelte şi ale unor mijloace de analize foarte elaborate. Măsurarea acestei frecvenţei constituie un adevărat tur de forţă prin precizia sa la cunoaşterea Modelului Standard. Valoarea obţinută este conformă cu cadrul acestui model şi indică deci că nu s-a reuşit încă să se atingă limitele. Această implică de a se utiliza un alt utilaj decât tranziţia mezonilor Bs pentru a pune în evidenţă sursa de asimetrie primordială între materie şi anti-materie.
Prin suprapunerea unui ansamblu de indicii se vor putea pătrunde misterele Universului.
Până nu demult, istoria stabilise faptul că China fusese descoperită de Marco Polo, ilustru călător veneţian din secolul XIII, prietenul lui Kubilai Han.
Foto MatthiasKabel, Sursă Wikipedia.
Dar iată că Marco Polo este surclasat, ca să spunem aşa, de legiunile romane, care au ajuns în Imperiul de Mijloc cu şapte secole înainte de el. Pentru a demonstra această teză din ce în ce mai răspândită, oamenii de ştiinţă atrag atenţia asupra aparenţei fizice a mai multor sute de locuitori din districtul Yongchang, din provincia Gansu, situată la peste 7000hm de Roma. Păr buclat sau ochi clari sunt elemente extrem de îndepărtatede profilul chinezesc tradiţional.
Ţăranii din regiune chiar îşi revendică ascendenţa latină! Numele unei localitaţi surprinde: botezată Liqian, aceasta ar putea însemna o declinare din vocabularul latin „legio” (legiune). Pista a fost studiată în 1955 de istoricul american Homer Hasenpflug Dubs care a citit textele lui Pliniu şi Plutarh, precum şi “Cartea hanilor din Est”. După el, punctul de plecare al epopeii romane în China începe cu campania lui Crassus (membru al primului triumvirat, împreună cu Cezar şi Pompei) împotriva parţilor, în anul 53 î.Ch.
Pentru a combate duşmanii Romei, Crassus a trecut Eufratul, dar campania sa a fost dezastruoasă: este ucis la Carrhae (astăzi în Turcia) şi legiunile sale romane scapă în Asia Centrală pentru a înfrunta strămoşii hunilor.
După 14 ani, atunci când luptătorii chinezi intră în capitala hunilor (azi Taşkent, în Uzbekistan), ei au întâlnit fortificaţii cunoscute doar de romani.
Printre prizonieri, se găseau şi vechi legionari de-ai lui Crassus.
La 6 mai 1950, s-a descoperit într-o turbărie din Tollund, în Danemarca un cadavru mumificat în mod natural al unui bărbat. Starea lui perfectă de conservare i-a uimit foarte tare pe oamenii de ştiinţă. La început, aceştia chiar au crezut că era vorba despre o moarte recentă, căci corpul avea încă, pe gât, funia cu care fusese spânzurat acel nefericit.
Dar graţie analizei polenului s-a determinat că omul de la Tollund a trăit în secolul IV î.e.n. şi părea să fi aparţinut unei populaţii germanice. Degetele lui erau intacte şi sugerau că nu practicase munci manuale şi că ocupa un înalt rang social. Funia cât şi alte detalii lăsau să se înţeleagă că murise în timpul unui sacrificiu uman. Avea între 30-40 de ani.
Prezenţa acestui bărbat, precum şi alte cadavre care se găseau în jurul lui au ridicat imediat numeroase semne de întrebare în rândul cercetătorilor. Unii au considerat că era vorba de un cult sacrificial dedicat zeilor fertilităţii sau fecundităţii (cuplul Freyr-Freyja la vikingi), în timp ce un studiu efectuat în Irlanda din 2003 pe acelaşi tip de cadavre a propus de a se vedea în aceste morţi urma unor ritualuri de regalitate.
Cadavrele ar fi fost depuse într-un teritoriu care marca frontiera domeniului regal. Istoricul roman Tacit a evocat sacrificiile umane practicate în timpul ceremoniei reînnoirii primăverii, asociându-le cu motivaţii religioase.
De câţiva ani însă, pe istorici îi bântuie ideea că pe malul lacului Iutlanda Moss, acum aproximativ 2000 de ani au avut loc sacrificii în masă.
Cine a realizat această cruzime? De ce au pierit acolo mii de oameni? A fost vorba despre două armate? Cine a câştigat? Cine erau aceşti oameni, de fapt?
În estul Iutlandei se continuă săpăturile. Pământul este plin de oase umane, de resturi de arme, topoare de luptă, scuturi şi lănci păstrate bine de mlaştină. S-au descoperit corpurile a peste 200 de bărbaţi, probabil luptători.
Pictură de Viktor Vasnetsov, sursă Wikipedia.
De aproape două luni se scot la lumina zilei de către arheologi resturile unei întregi armate, care a pierit la rândul său în mlaştinile de la Alken-Enge, lângă lacul Moss. Un colectiv internaţional de cercetători va încerca să afle cine erau aceşti oameni care au murit în condiţii atât de dramatice în trecutul nostru îndepărtat şi de unde veneau.
Relieful locului s-a schimbat de-a lungul timpului în mod repetat în cei două mii de ani care s-au scurs. Specialiştii cred că aici a avut loc o mare bătălie! Munca arheologilor se desfăşoară pe un perimetru de 40 de acrii, probabil chiar locul unde a avut loc presupusa bătălie din preistorie.
De la romanii ştim că nordul Iutlandului era locuit de tribul cimbrilor, care apoi s-a mutat în sud. Pentru a se apăra de ei, romanii au trebuit să construiască ziduri în sudul insulei Jylland.
Nu se ştie exact dacă este vorba de sacrificii umane în masă sau despre o adevărată bătălie. Tot ce ştim este că în turbăria de lângă lacul Moss din Danemarca, corpurile oamenilor decedaţi sunt admirabil conservate şi că au avut loc sacrificii umane în epoca Fierului. De asemenea, s-a stabilit că omul de la Tollund a consumat o masă specială pe bază de pâine înainte de a fi executat.
Irlanda este un pământ al misterelor. Patria sfinţilor şi savanţilor, ea se scaldă într-o atmosferă supranaturală, unde întâlnim megaliţi, ruine, castele, vestigii celtice, martore ale unui trecut păgân şi creştin care dorm în tăcere în peisaje de o frumuseţe aproape ireală şi sălbatică. Insule stâncoase sunt măturate de vânturi. Irlanda este mistică! Legendele sale hrănesc profund imaginaţia scriitorilor şi artiştilor. În inima acestei moşteniri folclorice, în frig şi obscuritatea miilor de galerii subterane care traversează ţara, se ascund fantome şi alte entităţi, aşteptând cuminţi ora lor pentru a veni să-i bântuie pe cei vii.
Clonmacnois
Pe drumul Dublinului, în comitatul Offaly, în centrul Irlandei, există Clonmacnois, un vechi loc cu morminte şi ruine monastice, pe malurile lui Shannon. Fondată în anul 548 de Sf. Kieran, aici a fost unul dintre cele mai imprtante centre artistice şi culturale ale ţării. Din acest mic oraş activ şi erudit, nu au mai rămas decât câteva biserici, două turnuri rotunde şi mai multe cruci celtice, cea mai cunoscută fiind crucea Scriiturii, împodobită cu scene biblice.
Clonmacnois este considerat ca primul sit creştin istoric în Irlanda, fondat de Sf. Kieran. Mânăstirea de aici a fost jefuită de vikingi şi normanzi de mai multe ori în decursul secolelor (7 sau 8). Englezii au încercat apoi să o demoleze. Au avut loc scene barbare: violuri, crime brutale, femei şi copii asasinaţi fără milă, clădiri jefuite şi arse… Dar locuitorii au rămas şi au reconstruit după fiecare jaf. În cimitir, este îngropat ultimul rege al Irlandei, Rory O’ Connor.
Mulţi spun că locul ar fi bântuit de sufletele celor care au murit pe aceste pământuri. În orice caz, este ceva magic.
Piatra elocvenţei
În sudul ţării, în comitatul Cork, cel mai vast din Irlanda, se găsesc numeroase cercuri din piatră sau « inelele zânelor », cum sunt denumite. Funcţia lor rămâne însă obscură: ritualuri magice, cult primitiv sau ceremonii druidice? Nimeni nu ştie exact. Cea mai celebră dintre pietrele din Cork este cea a Castelului de la Blarney. Conform legendei, ea ar avea puterea magică de a da harul elocvenţei oricui ar încerca să o îmbrăţişeze, cu capul în jos. Şi aceste locuri se spune că sunt bântuite, în special castelul, unde predomină o ambianţă stranie.
Proleek dolmen. Autor Jon Sullivan, sursa Wikipedia.
Datând din sec. XI, castelul de la Blarney este situat în orăşelul cu acelaşi nume din comitatul Cork, în sudul Irlandei. Distrus în 1446, el a fost reconstruit de Dermont Mc Carthy, regele Munsterului. În vârful castelului se găseşte o « piatră de elocvenţă », veche, cu puteri misterioase. În dreptul ruinelor, atmosfera este stranie şi te cuprind brusc frisoanele, un sentiment de opresiune. Conform mai multor ipoteze, piatra de elocvenţă care a adus notorietate castelului ar fi fost adusă în Irlanda, fie de profetul Ieremia, fie de cavalerii întorşi din Cruciade.
În parcul castelului, se găseşte Rock Close, o grădină de roci, cu proprietăţi magice, care are reputaţia de a fi bântuită de fantoma unui druid! Mai multe edificii, cu forme stranii, sunt asociate cu legendele mistice cum ar fi « Scara vrăjitoarelor », care trebuiesc urcate şi coborâte cu ochii închişi, pentru a vă realiza o dorinţă.
Strămoşii omului de Neanderthal s-au despărţit de ai noştri acum o jumătate de milion de ani, revelează două echipe de geneticieni care au aplicat două procedee de analiză materialului ereditar extras dintr-un os neanderthalian vechi de 38.000 de ani.
Concluziile studiilor lor complementare, bazate pe ADN-ul unei fosile găsite în 1980 în grota de la Vindija, în apropiere de Zagreb (Croaţia) şi publicate recent în două reviste ştiinţifice, Nature şi Science, sunt destul de concordante.
Dar mai ales, în pofida unei foarte lungi coabitări între strămoşii noştri şi oamenii de Neanderthal, studiile sunt unanime în a semnala că nu a fost detectată nicio urmă de amestec între specia noastră şi a lor, în ciuda marilor discuţii ştiinţifice.
Pentru prima echipă, linia care a condus la Homo neandertalensis s-a deosebit de cea de Homo sapiens acum 465.000-569.000 de ani, data cea mai probabilă fiind de ordinul de 516.000 de ani, în timp ce a doua echipă situează acest mare « divorţ » între 120.000 şi 670.000 de ani propunând ca cea mai bună estimare cifra de 370.000 de ani. Ultimul strămoş comun Neanderthal-omul modern incontestabil a trăit în urmă cu 706.000 de ani.
Grota de la Vindija, din apropiere de Zagreb, Croaţia. Autor foto Tomislav Kranjcic, Flickr, martie 2010, sursa Wikipedia.
Primul grup constituit de cercetătorii germani, americani şi croaţi conduşi de Svante Paabo, de la Institutul Maxplanck pentru antropologie evoluţionară la Leipzig (Germania), a analizat un milion de perechi de bază de ADN (acid dezoxiribonucleic, suportul eredităţii).
Aceşti oameni de ştiinţă au analizat prin secvenţă directă ADN-ul nuclear (cel al miezurilor celulare) ale acestui om preistoric. Termenul ADN nuclear este utilizat prin opoziţie ADN-ului mitocondrial şi transmis esenţial prin mamă şi mai puţin util pentru studii asupra evoluţiei. Până în prezent, numai acest tip de ADN a fost abordat la Neanderthal.
A doua echipă, americano-germană, condusă de Edward Rubin, care lucrează în două organisme californiene, Institutul de genomică al departamentului de Energie de la Walnut Creek şi Laboratorul naţional Lawrence Berkley, a recurs la o altă metodă, metagenomică, care permite de a compara mai mulţi genomi între ei.
Într-un comentariu publicat în Nature, doi biologişti neo-zeelandezi, David Lambert şi Craig Millar, salută această muncă de asemenea pentru că a dat naştere la o adevărată genomică a vehiculului, considerată până aici ca pur SF avându-se în vedere marea degradare a unui ADN atât de arhaic. Cele două articole îi vor face să tacă pe sceptici, estimează ei.
În schimb, dezbaterea privind Neanderthalul însuşi, primul om preistoric descoperit pentru ştiinţă acum 150 de ani, în 1856, în Germania, nu s-a încheiat.
Cine erau aceşti oameni bondoci care au domnit timp de sute de mii de ani asupra Europei şi Asiei occidentale, cum de au ştiut să înfrunte rigorile erelor glaciare şi să supravieţuiască foarte mult timp pentru ca apoi să se stingă, probabil acum 30.000 de ani, în condiţii absolut enigmatice?
Nu se ştiu prea multe despre ei. O singură certitudine avem: erau diferiţi de noi. Neanderthalienii erau vânători excelenţi şi deţineau o bogată cultură intelectuală şi materială.
La 9 februarie 1856, The Illustred London News, a raportat o stranie descoperire făcută în Franţa: “Săpând un tunel de cale ferată între St. Dizier şi Nancy, s-a găsit un liliac gigantic de 3, 22 m. Animalul era negru, a scos un ţipăt groaznic,înfiorător şi a murit. “
Eudimorphodon ranzii, muzeul de ştiinţe naturale din Bergamo, Italia. Foto de Luigi Chiesa. Sursă Wikipedia.
Un savant local l-a indentificat ca un pterosaur preistoric. Rocile unde a fost descoperit animalul datau de peste un milion de ani. Gaura din rocă corespundea exact corpului animalului. În 1964, a fost formulată o ipoteză: “Era vorba probabil de un caz de hibernare al unui animal care se hrănea cu apa extrasă din roci.”
Arheologii au descoperit fosilele unui umanoid în Spania vechi de 13 milioane de ani. Acesta prezintă caracteristicile omului şi ale maimuţei şi ne face să credem că evoluţia maimuţei către om a avut loc în Europa şi nu în Africa.
Craniu de Homo rhodesiensis datat a fi trăit între 300.000 și 125.000 ani în urmă. Foto de Gerbil, sursă Wikipedia.
Acest website foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. AcceptăRespingeCitește mai mult
Politică de cookie-uri
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
