Mai este supranumit “Fiul lui Sam”. La 24 de ani, tabloul său de vânătoare era constituit din șase victime ucise și șapte rănite în 1976 și 1977. A fost condamnat la 365 de ani de pușcărie!!
Era descris ca un tânăr cu o față rotundă, cu părul șaten lung, ochii apropiați, cu o gură subțire, cu un nas mare și aerul timid. Tatăl său era necunoscut, iar mama a refuzat să-l adopte. Mama sa adoptivă a murit însă când el avea 14 ani. Mai târziu, revenit din războiul din Coreea, a plecat să-și caute mama adevărată. A găsit-o însă întâlnirea l-a decepționat, căci ea nu l-a acceptat nici de data asta. Celibatar, s-a logodit totuși cu o brunetă cu părul lung care nu l-a mai așteptat să-și termine stagiul militar.
În 1974, David a aflat că adevăratul său nume era Richard Falco. Privind în cartea de telefon, el a găsit-o pe Betty Falco și cei doi au intrat în contact.
De copil, el a arătat o cruditate extremă față de animale. Vărsa amoniac în apa peștilor roșii și otrăvea canarii mamei sale adoptive. Dar șoarecilor, fluturilor și altor animale le rezerva în schimb torturi ciudate. Toate astea pentru a verifica puterea sa asupra ființelor vii. Aparent integrat socioprofesional, el era un poștaș normal și jovial.
În realitate, înainte de a-și începe seria de crime, David era profund decepționat de a nu fi fost acceptat în corpul pompierilor. A aprins 1500 de incendii la New York, după datele poliției. Dar asta nu l-a împiedicat să participe la acțiuni de salvare în timpul muncii sale la o firmă de transporturi, fiind tratat drept “erou”. Victimele sale erau cupluri de îndrăgostiți, de preferință cu fete cu părul lung și șaten, sau femei singure de același tip.
După un prim act cu cuțitul care i-a displăcut din cauza împroșcării cu sânge a coborât, din prudență, în Texas pentru a-și cumpăra o armă de calibrul 44 cu muniții și trăgea, în timpul nopții, asupra cuplurilor îndrăgostite din mașinile lor sau a femeilor singure. Ieșea la vânătoare în fiecare noapte, dar nu acționa decât în circumstanțe propice (deci premeditate în stare conștientă). În schimb, în nopțile fără crimă, el se reîntorcea la locurile actelor anterioare pentru a retrăi momentele exaltante. Dădea dovadă de o juisare erotică și de “glorie” de a domina. Întotdeauna asista la îngroparea victimelor sale.
După crimele sale, adresa mesaje poliției pentru a revendica actul și pentru a adresa amenințări: “Străzile vor deveni roșii de sânge.” El pretindea că acționează sub efectul unei dedublări de personalitate, sub ordinele “dublurilor” sale Sam sau Craig (de unde și porecla sa de “Fiul lui Sam”). Conform explicațiilor sale, “Sam” ar fi fost o voce demonică care îi ordona de a ucide și care i-a vorbit prin câinele vecinului.
În timpul unei întrețineri în pușcărie, după condamnarea sa, cu Robert K. Ressier, el a declarat că l-a inventat conștient pe “Sam” și comunicarea cu câinele pentru a-și bate joc de jurnaliștii care publicau acele elucubrații, de justiție și de psihiatrii, și mai ales pentru a putea pleda boala mentală. Sam era prenumele unuia dintre vecinii săi și Craig nu era altcineva decât seriful-adjunct, care ancheta crimele sale și care locuia de asemenea în același imobil. Câinele în chestiune nu a vorbit, desigur, niciodată. El a precizat că în realitate, ceea ce-l interesa cel mai mult era de a-și exercita puterea asupra vieții și morții ființelor. În schimb, el a mărturisit despre componenta erotică, totuși prezentă în maniera sa de a retrăi momentele crimelor și a afirma că dragostea unei “femei gentile” care ar fi acceptat fantasmele sale l-ar fi împiedicat de a comite crimele. Această ultimă versiune era oare o nouă fabulație de-a sa?