Probabil că mulţi s-au întrebat. Descoperirea şi analiza formaţiunilor de dune fosile din Ciad de către cercetători au dus la estimarea vârstei Saharei. Deşertul fierbinte cel mai vast al planetei nu are doar 86. 000 de ani, cum se credea, ci cel puţin 7 milioane de ani! Aceste cercetări reprezintă primul pas al reconstrucţiei istoriei climatice vechi a Paleo – Saharei, în timpul unei perioade încă aproape necunoscută.
În urmă cu câteva mii de ani, în amplasamentul actualului deşert Sahara domnea un climat umed şi se găseau numeroase fluvii şi lacuri, printre care Lacul Mega-Ciad. Dar pentru atât Sahara nu este un deşert « tânăr »: au fost înregistrate alte episoade deşertice anterioare, cel mai vechi datând de acum 86. 000 de ani.
Alte indicii, găsite în sânul carotajelor realizate în ocean în largul continentului african, sugerează existenţa în Africa de Nord de episoade aride anterioare acestuia din urmă. Dar nici un studiu efectuat în inima Saharei nu a permis încă de a se verifica această ipoteză.
Ciad, şi în special deşertul Djourab (Bazinul Ciadului), a devenit o regiune cheie pentru a studia originea şi evoluţia umanoizilor vechi. În acest loc, din 1994, cercetătorii Misiunii paleoantropologice franco – ciadiene au scos la lumina zilei succesiv pe « Abel » Australopithecus bahrelghazali, primul australopitec descoperit la vest de Rift Valley apoi « Toumai », Sahelanthropus tchadensis, cel mai vechi umanoid cunoscut până astăzi.
Dar alături de paleontologi, sedimentologii caută de asemenea de a descoperi paleomediile succesive (contexte sendimentologice, faunistice şi floristice) din vechea Sahară. Metoda lor de lucru se bazează pe principiul « actualismului »: plecând de la sisteme sedimentare actuale, ei stabilesc criterii de recunoaştere pentru fiecare mediu (un lac, un fluviu, un deşert etc.), pe care le aplică apoi seriilor vechi. Fiecare mediu posedă astfel semnătura sa geobiologică proprie, definită în termenii de litologie (studii ale depunerilor sedimentare), structuri sedimentare, geometria depozitelor şi de conţinutul paleontologic.
Cercetătorii au indentificat astfel în regiunea Toros Menalla, în inima deşertului Djourab, importante formaţiuni de dune fosile mărturisând despre un adevărat erg dunar fosilă format în Miocenul superior, adică în urmă cu 7 milioane de ani. Este cea mai veche mărturie directă a unui episod deşertic în Sahara. El a precedat o fază climatică mai direct saheliană marcată prin prezenţa de peisaje înverzite şi lacuri efemere.
Indentificarea în Djourab de alte niveluri de depozite caracteristice deşerturilor sugerează că Sahara a cunoscut condiţii aride intermitente cel puţin în cursul ultimilor 10 milioane de ani, în felul în care fusese deja pus în evidenţă în Cuaternar (adică de acum 1,8 milioane de ani şi până în zilele noastre).