Enki și Ordinea Lumii este un mit sumerian care spune cum a organizat lumea zeul înțelepciunii Enki prin acordarea unui rol pentru fiecare ființă vie și oferind beneficii pentru anumite țări.
Zeul a organizat lumea în jurul țării Sumerului și a făcut în așa fel ca țările învecinate să o poată servi pentru a-i oferi diferite bogății. El a început prin a face din orașul Ur (unul dintre cele mai vechi și importante orașe din Mesopotamia antică, în actualul Irak, situat pe unul dintre brațele fluviului Eufrat) un port mare deschis în Golful Persic, de unde vor ajunge bunurile întregii lumi.
Apoi a plecat în țara îndepărtată Meluhha, menționată de textele vechi în jurul Golfului Persic, pe drumul comercial dintre Mesopotamia și Indus, localizată ca fiind insula Bahrein (în valea Indusului, în acea perioadă era în plină glorie puternica civilizație harapeeană) capătul estic al comerțului maritim cu Sumer, care oferea aur, staniu, dar, de asemenea, produse agricole.
După acest periplu, zeul Enki s-a întors și s-a dus la Dilmun, de unde se exportau cereale, o escală urmată de un drum în Iran, mai ales la Elam, care va produce pietre și metale. Apoi, el a traversat Mesopotamia pentru a merge în Siria, țara lui Martu (unde locuiau amoriții), care vor fi mari crescători de animale.
Astfel, Lumea a fost organizată de zeu Enki în jurul Sumerului, pentru a oferi acestei țări, cu generozitate, bunuri pe care solul ei nu le avea și a stabilit totodată cadrul politic și economic al acesteia din urmă.
Într-o a doua parte, Enki a atribuit fiecărui zeu unele sarcini specifice, în timpul unei enumerări lungi în care sunt revăzute toate domeniile civilizației Mesopotamiei. Astfel, Enki nu a fost numai cel care a organizat lumea oamenilor, ci și cel care a decis rolul zeilor.