În mitologia budistă și în mitologia hindusă, o kinnara este un iubitor exemplar, un muzician ceresc, jumătate bărbat jumătate cal (în India) sau jumătate pasăre (Asia de Sud-Est). Echivalentul său feminin este kinnari. Caracterul lor este descris în prima carte (Adiparvan) din Mahābhārata, în care se afirmă:
„Suntem iubitori fără de sfârșit și cei iubiți. Nu ne separăm niciodată. Suntem soț și soție veșnic; nu vom deveni niciodată mamă și tată. Nu există descendenți în poala noastră. Suntem îndrăgostiți și iubiți mereu îmbrățișați. Nu recunoaștem nicio altă ființă care să ceară afecțiune. Viața noastră este o viață de plăcere perpetuă.”
Ele apar, de asemenea, în mai multe texte budiste, inclusiv Sutra Lotusului.
en:User:MichaelJanich, sursă Wikipedia.
Ca nâgas sau vulturul Garuda (omul-pasăre), kinnarii locuiesc în Himavanta, pădurea mitică care înconjoară baza muntelui Meru.
În mitologia sud-estului asiatic, kinnara are corpul superior al unei femei și aripile, coada și picioarele unei lebede. Kinnari sunt renumiți pentru dansurile, cântecele și poeziile lor și sunt un simbol tradițional al frumuseții feminine, a harului și a realizărilor.
Cel mai renumit este Manohara, descris în Jataka (poveștile vieților anterioare ale lui Buddha): Fiica regelui kinnarilor care trăiesc pe muntele Kailash, a fost capturată de către un vânător și a devenit soția unui prinț numit Sudhana. În timp ce acesta se afla la război, s-a întors la împărăția tatălui său, lăsând un inel și instrucțiuni să se alăture ei. La întoarcerea de la război, prințul Sudhana a trebuit să depășească multe greutăți pentru a o găsi.
Kinnari din literatura tradițională tailandeză este de origine indiană, dar ea a fost adaptată modului de gândire tailandez. Este o femeie tânără îmbrăcată într-un costum asemănător cu cel al unui înger. Partea inferioară a corpului este similară celei a unei păsări și îi permite să zboare între lumea mistică și cea a oamenilor.
Cel mai faimos kinnari din Tailanda este Manora (din Manohara), într-o jataka tailandeză, Panyasa Chadok. O parte din acest text ilustrează Manorah Buchayan, unul dintre cele mai ezoterice dansuri de la curte tailandeză.
Budiștii birmanezi cred că printre cele 136 de animale din viețile anterioare ale lui Buddha, patru erau kinnara. Kinnari este, de asemenea, unul dintre cele 108 simboluri de pe tălpi picioarelor lui Buddha. În această țară, kinnari nu au sânii la vedere.
În Cambodgia, kinnari și kinnara sunt numiți kennorey și kennara. Kennorey este mai prezentă în artă și literatură decât kennara. Are același caracter ca și în Tailanda, un simbol al frumuseții și a harului folosit pentru decorarea templelor din vremea strălucirii Angkorului (dar are o valoare mai mică decât simbolul apsaraselor, nimfele celești).
În Indonezia, perechile Kinnaras și Kinnaris se găsesc în templele de la Borobudur, Mendut, Pawon, Sewu, Sari și Prambanan. Ele sunt reprezentate, în general, ca păsări cu capete umane sau al căror întreg corpul superior este uman. De obicei, se ocupă de arborele vieții Kalpataru și, uneori stau pe un borcan care conține o comoară. În mod excepțional, pe o pereche de basoreliefuri din templul lui Sari, kinnarii sunt descriși ca îngerii vestici, cu aripile lor de păsări fixate pe spate. În Borobudur, basoreliefurile spun povestea lui Manohara și a prințului Sudhana.