Moş Crăciun, acest personaj imaginar atât de drag copiilor în timpul sărbătorilor de iarnă, are o poveste urbană adevărată, care începe în 1931, odată cu campania publicitată organizată de firma Coca-Cola din Statele Unite ale Americii.
Dar adevărata istorie a lui Moş Crăciun începe cu mult mai devreme decât această poveste a societăţii de consum, mai precis între secolele III și IV în Anatolia (azi în Turcia). Aici s-a născut Nicolae în anul 270, care a fost numit mai târziu episcop de Mira de tânăra Biserică Catolică.
În 325, această înaltă funcţie religioasă îi permite să participe la primul consiliu de istorie de la Nicea. A murit ca un martir, decapitat de către romani la 6 decembrie 343. Legenda spune că din gâtul său tăiat a început să ţâşnească o fântână de ulei!
Dar Nicolae din Mira mai este cunoscut şi pentru că a salvat mulţi copii. Una dintre legende evocă faptul că a scăpat trei copii din mîinile unui adevărat măcelar însetat de sânge. Pentru faptele lui, Biserica l-a canonizat şi i-a adus rapid reputaţia de protector al copiilor. Sfântul Nicolae este celebrat pe data de 6 decembrie, ziua morții sale.
În 1087, mai precis la data de 9 mai, marinarii italieni s-au dus la Mira, de unde au adus osemintele Sfântului Nicolae pentru a împiedica să cadă în mâinile musulmanilor, aflaţi atunci la porțile acestui oraş din Asia. Sfântul Nicolae va deveni curând şi Nicolas de Bari, acolo unde sunt păstrate cu sfinţenie osemintele martirului.
Câțiva ani mai târziu, în jurul anului 1090, Charles Aubert, un cavaler din Lorena, care se găsea în Bari, a recuperat o falangă a Sfântului Nicolae și a dus-o în nord-estul Franţei. De atunci, tradiţia Sfântului Nicolae se va dezvolta rapid în Franța, Germania, Belgia și Țările de Jos, în tot Occidentul. Această tradiţie are loc în noaptea de 5 spre 6 decembrie, când Sfântul Nicolae oferă daruri pentru copiii care au fost cuminţi pe tot parcursul anului.
În secolul al XVI-lea, Reforma protestantă a abolit multe culte de sfinți, Biserica îndepărtându-l în mod oficial şi pe Sfântul Nicolae. Drept consecinţă, cadourile au început să fie dăruite copiilor buni şi ascultători pe 25 decembrie, în onoarea nașterii lui Isus, care le va distribui el-însuși, susţineau oamenii Bisericii.
În mod curios, data de 25 decembrie, ziua de naștere a lui Isus Christos nu a fost însă menționată în Evanghelii, alegerea acestei date fiind făcută în mod arbitrar de către un împărat roman, după trei sute de ani de la nașterea copilului divin.
Regăsim urmele Sfântului Nicolae / Moș Crăciun în secolul al XIX-lea, mai exact în 1821, atunci când un text reia pentru prima dată faptul că el călătorea pe cale aeriană şi-i înlocuieşte crucea de episcop cu un zahăr de orz, legătura cu Nicolae din Mira devenind din ce în ce rarefiată.
În plus, la 23 decembrie 1823, povestea „O noapte înainte de Crăciun”, publicat de Clement Clarke Moore în ziarul new-yorkez „Troy sentinel”, îl va moderniza şi mai tare pe Moș Crăciun, îndepărtându-se considerabil de modelul inițial ilustrat de Sfântul Nicolae din Mira.
Moș Crăciun este descris ca un fel de spiriduș prietenos, mitra Sfântului Nicolae este înlocuită cu o căciulă, iar Moș Crăciun are o sanie trasă de opt reni (al 9-lea, Rudolf, apare abia în 1939). Astfel se conturează Moş Crăciun aşa cum îl cunoaştem astăzi. Această poveste va ajuta enorm la popularizarea lui Moș Crăciun, deoarece va fi tradusă în mai multe limbi.
De-a lungul timpului, faptul de a celebra atât pe Sfântul Nicolae la 6 decembrie şi pe Isus la 25 decembrie era destul de problematică, iată de ce cei mai mulți creștini au decis să fuzioneze cele două sărbători pentru a-l sărbători pe Moș Crăciun pe 25 decembrie, cu toate că unele regiuni și țări încă mai continuă să-l onoreze pe Sf. Nicolae la 6 decembrie.