Anchetatorul Evelyn Galson a scris: “La 5 februarie 2004, George Filer şi eu-însămi ne-am dus să vorbim cu Anne Francis şi de a ancheta despre experienţele sale. A părut deschisă, amicală şi mi s-a părut foarte sinceră. Ne-a revelat multe lucruri pe care le-a trăit familia sa.”
Tinereţea Annei
Când era tânără, trăia în Pennsville, New Jersey (SUA), pe un drum izolat, înconjurat de pădure şi de o mlaştină. Mama ei i-a spus să nu se ducă niciodată în pădure. Când avea trei ani, a fost luată prin fereastra camerei sale de două fiinţe. Aceste fiinţe semănau cu “Cailloux şi Bamm Bamm” din banda desenată The Flinstones. A fost dusă peste copaci, şi, în jos, a văzut o navă circulară pe pământ cu o trapă deschisă. În picioare, a văzut un cenuşiu mare cu braţe şi picioare lungi. De asemenea a văzut o altă navă chiar deasupra navei care se găsea pe pământ, dar departe în cer.
În timp ce privea, a văzut camioane cu acoperişuri din pânză care coborau drumul unde locuia ea. Fiinţele care au luat-o şi-au schimbat atunci aparenţa pentru a deveni cenuşii mici. Au păstrat-o chiar deasupra la nivelul copacilor mişcând-o ca şi cum ar fi vrut s-o ascundă, ca şi cum n-ar fi vrut să fie văzută. Nu ştie ce s-a întâmplat în timpul acestei perioade, care este puţin confuză. Primul lucru de care ea îşi aminteşte este de-a fi fost lăsată şi de-a fi căzut pe patul său. (Ca adult, Ann a realizat că camioanele erau vehicule militare).
Când era tânără fată, avea un joc cu care se juca sora sa. Avea capacitatea de a localiza persoanele dacă se concentra asupra lor. Sora ei a mers în camera lor şi Ann putea să-i spună exact unde se găsea în cameră în fiecare moment. Asta o făcea într-adevăr pe sora sa nervoasă, pentru că nu reuşea să înţeleagă cum o făcea. Dar Ann nu ştia cum putea s-o facă, ştia numai că putea s-o facă!
Bunicii Annei locuiau la Glassboro, New Jersey, şi-şi aminteşte că era pe cale de a se juca în curte cu copiii din cartier şi de a vedea mici obiecte zburătoare de formă triunghiulară dotate cu lumini şi butoane pe cele două părţi şi în faţă. Ea îşi aminteşte că copiii puteau să zboare şi să ruleze sub ei. Erau tineri, şi nu se întrebau deci asupra capacităţii lor de a zbura sau asupra originii acestor obiecte.
Când Ann era mai în vârstă, a avut în continuare experienţe trăind la New York. A fost răpită din nou şi dusă într-o navă extraterestră a cenuşilor care i-au spus de a-şi aminti ceea ce vedea. Privind ptin fereastra navei lor, putea să vadă o navă enormă care era chiar aproape de cea în care se găseau, şi vedea oameni şi cenuşi. În altă zi, pe când se plimba în oraş, a trecut prin faţa unei vitrine unde exista o fotografie a lui Whitley Strilber, autorul cărţii Communion. Dintr-o dată, s-a simţit puternic bulversată pentru că şi-a dat seama că-l cunoştea şi că-şi amintea că l-a văzut în una din nave în timpul uneia din răpirile sale. Atunci i-a scris pentru a-i explica acest lucru.
A spus că a văzut oameni care colaborau cu extratereştrii pe navele lor. Îşi aminteşte că a fost dusă într-un loc deşertic ca într-o vale, cu locuinţe tip pueblos ale indienilor. În interior se aflau patru serii de patru specii cubice, cu ziduri care se puteau închide, dar nu existau tavane. Exista un pat şi un lavabou precum şi un loc unde să-şi pună lucrurile. I s-a arătat o sală pentru mâncare şi sala de baie pentru bărbaţi şi alta pentru femei. Complexul părea a fi o bază de antrenament unde oamenii erau antrenaţi de către extratereştri.
Ann îşi aminteşte că a fost aşezată pe un panou curb, care avea lumini şi mici butoane. Panoul avea un obiect de formă ovală pe care putea să-şi pună mâna şi să o deplaseze, pentru a învăţa, se pare, să piloteze nava lor. Ştia că acest loc era o tabără de antrenament, că ea era în curs de formare asemeni altor oameni, dar nu ştia exact pentru ce o antrenau. Îşi aminteşte numai că a auzit în spiritul său un comentariu făcut de un cenuşiu: “Ei se antrenează bine.”