Religia în Egipt intervine în multe aspecte ale vieţii sociale şi este reglementată prin lege: religia de stat este islamul, şi dreptul la libertatea de religie este înscris în constituţia egipteană din 2007.
Musulmanii reprezintă aproximativ 90% din populaţie, dintre care majoritate sunt sunniţi. Cei mai mulţi nemusulmani din Egipt sunt creştini, dintre care majoritate aparţin Bisericii copte ortodoxe.
Potrivit unor surse diverse, guvernul egiptean ar putea impune restricţii privind libertatea religioasă şi să interzică practicile incompatibile cu interpretarea de către guvern a shariei. Astfel, 500 – 2000 de persoane care constituie comunitatea Baha’i ar fi supuse discriminării.
Majoritatea egiptenilor (aproximativ 90%) se declară adepţi islamişti sunniţi, care a fost introdusă în Egipt în anul 642. Autoritatea sunnită supremă este şeicul Al – Azhar.
Creştinii, esenţial copţi, formează principala minoritate (circa 9%) religioasă, cu o reprezentare puternică în regiunile din Egiptul de Sus (Beni Suef, El Minya, Assiut, Sohang, Qena, Luxor). Înainte de sosirea islamului, religia dominantă în ţară a fost creştinismul, una dintre primele state care au îmbrăţişat această nouă credinţă. Copţii sunt rezultatul unei împărţiri a Bisericii ortodoxe de Răsărit.
Mult timp dedicaţi vieţii monahale, ei constituie astăzi o elită culturală şi o minoritate economică puternică. Marginalizarea lor în Egipt a determinat 1,5 milioane de creştini de a emigra în SUA, în Europa şi în Australia.
Într-adevăr, copţii sunt persecutaţi şi deseori sunt supuşi hărţuirii de către musulmani. Ei sunt consideraţi ca cetăţeni de categoria a doua şi nu pot să-şi ridice biserici fără tracasări interminabile venite din partea autorităţilor. Colectorii de gunoi din Cairo, în cea mai mare parte creştini, trăiesc în condiţii inacceptabile ale sărăciei, de fapt, după masacrul porcilor lor, care i-a ajutat să scape de gunoi. Sacrificarea porcilor a fost decisă în timpul pandemiei de gripă, în 2009, numită de la începutul ei greşit ca „gripa porcină”.
Autorităţile sunt suspectate de a fi cedat la cererile islamiştilor pentru a scăpa de acest animal considerat necurat în Islam. Autorităţile egiptene au procedat în acelaşi mod cu crescătorii de pui în 2004 în timpul pandemiei de gripă aviară.
Credinţa Baha’i a apărut la mijlocul sec. XIX şi este derivată din babism fondat în 1944 în Persia de către Al – Mirza Ali Mohamed Al – Shirazi. Hussein Ali Nurri, născut în Iran în 1817, este adevăratul fondator al bahaismului care numără aproape şase milioane de fideli în lume.
Bahaiştii egipteni, estimaţi la aproxiamtiv 10.000 de persoane, au obţinut definitiv la 19 martie 2009, după o foarte lungă procedură judiciară, dreptul de a-şi declara liber religia în cărţile de identitate şi în certificatele de naştere.
Diferitele comunităţi evreieşti care au trăit în această ţară în toate timpurile au suportat persecuţii mai mult sau mai puţin importante (sub Traian, în epoca romană) şi au preferat să părăsească Egiptul între 1956 – 1967 (dar cel mai mult în timpul tensiunilor israelo – arabe). Comunitatea evreiască a crescut de la 80.000 de persoane în 1940 la câteva zeci de mii în 2010.