Secretele de la Fatima

Secretele de la Fatima sunt trei revelații (destul de controversate) pe care le-ar fi spus în 1917 Fecioara Maria sub numele său de Maica Domnului de la Fatima Luciei dos Santos și verișorilor ei Jacinta și Francisco Marto în orășelul Fatima din Portugalia.

De obicei se vorbește despre cele trei secretele de la Fatima, dar este de fapt vorba de trei părți ale unei singure revelații din 13 iulie 1917 pe care Fecioara Maria i-a cerut să nu o divulge imediat.

În iulie-august 1941, Lucia dos Santos (care a devenit sora Lucia) a scris explicit în Memoriile sale, pentru prima dată, că acest secret are trei elemente diferite: „Secretul are trei lucruri distincte, scrie ea, și vă voi dezvălui două. „A treia parte nu a fost dezvăluită decât în 2000.

Prima parte

„Prima (parte) a fost viziunea iadului. Sfânta Fecioară ne-a arătat o mare mare de foc, care părea să fie sub pământ, și în acest foc plonjau demonii şi sufletele, ca și cum aceştia erau jăratic transparent, negru sau de bronz, cu o formă umană. Pluteau în foc, ridicaţi de flăcări, care ieşeau din ei înşişi, cu nori de fum.

Cădeau înapoi precum scânteile în incendii uriașe, fără greutate sau echilibru, cu strigăte și gemete de durere și de disperare care îngrozeau şi ne făceau să tremurăm de frică. Demonii se distingeau prin formele lor terifiante și dezgustătoare de animale înspăimântătoare și necunoscute, dar transparente şi negre.
Această viziune a durat o clipă, graţie Mamei noastre cereşti care ne pregătise deja, prin promisiunea de a ne lua la cer (la prima apariţie). Altfel, cred că am fi murit de frică și de teroare.”

A doua parte
A doua parte ne învață cum să ne salvăm sufletele din iad și cum putem obține pacea. Această parte se referă la Rusia.

„Ați văzut iadul unde se duc sufletele păcătoșilor săraci. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea să stabilească în lume devoțiunea Inimii mele neprihănite. Dacă se va face ceea ce vă spun, multe suflete vor fi salvate și va fi pace. Războiul se va încheia.
Dar dacă nu se încetează să fie ofensat Dumnezeu, sub pontificatul lui Pius al XI-lea va începe ceva mai rău. Când veţi vedea o noapte iluminată de o lumină necunoscută, să știți că acesta este marele semn pe care Dumnezeu vi-l dă, că El va pedepsi lumea pentru crimele sale prin intermediul războiului, foametei și persecuție împotriva Bisericii și Sfântului Părinte.
Pentru a împiedica acest război, voi cere consacrarea Rusiei la Inima mea neprihănită și comuniunea reparatoare a primelor sâmbete. În cazul în care cererile mele sunt ascultate, Rusia se va converti și va fi pace; dacă nu, va răspândi erorile ei în întreaga lume, provocând războaie și persecuții împotriva Bisericii.
Cei buni vor fi martirizați, Sfântul Părinte va avea mult de suferit, mai multe națiuni vor fi nimicite. În cele din urmă, Inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte va consacra Rusia pentru mine, care va fi transformată, și va fi acordat lumii un timp de pace. În Portugalia se păstrează încă dogma Credinței etc. (aici se introduce a treia parte a „Secretului”). Acest lucru, nu-l voi spune nimănui.”
Partea a treia
Partea a treia este ca o viziune alegorică, deschisă la diferite interpretări. Papa Ioan-Paul al II-lea este menționat în mod explicit după atentatul pe care l-a suferit în Piața San Pietro, la 13 mai 1981, când un membru al organizaţiei naţionaliste turce, Lupii grii, Mehmet Ali Agca (numărul 3 stand-behind din Gladio turc) a încercat să-l ucidă.

„După cele două părți pe care le-am expus deja, am văzut pe partea stângă a Maicii Domnului și un pic mai sus, un înger cu o sabie de foc în mâna stângă; ea strălucea intermitent şi arunca flăcări care, mi se părea, trebuiau să incendieze lumea; dar ele s-au stins în contact cu splendoarea care emana de la mâna dreaptă a Maicii Domnului în direcţia lui; Îngerul, arătând spre pământ cu mâna dreaptă, a declarat cu o voce puternică: „Pocăința! Pocăința! Pocăința. ”
Și am văzut într-o lumină imensă cine este Dumnezeu, ceva similar cu modul în care apar oamenii într-o oglindă când trec prin fața ei, un Episcop îmbrăcat în Alb, am avut impresia că era Sfântul Părinte.
(Am văzut) diverşi alţi episcopi, preoți, călugări și călugărițe urcând pe un munte abrupt, pe culmea căruia era o cruce mare din trunchiuri necioplite, ca şi cum era un arbore-plută cu coaja sa; înainte de a ajunge acolo, Sfântul Părinte a traversat un oraș mare pe jumătate în ruine și, pe jumătate tremurând, şi-a oprit pasul, afectat de durere și tristețe, s-a rugat pentru sufletele cadavrelor întâlnite pe drumul său; ajuns în vârful muntelui, stând în genunchi, la picioarele Crucii mari, a fost ucis de un grup de soldați care au tras mai multe lovituri cu o armă de foc și săgeți; și în același mod au murit unii după alţii episcopi, preoți, călugări și credincioşi, bărbați și femei din diferite categorii şi clase sociale.
Sub cele două braţe ale Crucii, erau doi îngeri, fiecare cu o stropitoare din cristal în mână, în care au adunat sângele Martirilor și cu care au stropit sufletele care au venit la Dumnezeu.”

La 15 octombrie 1963, un ziar din Stuttgart, Neues Europa a publicat ceea ce a pretins a fi textul adevărat al profeţiei. Jurnaliştii de la această publicaţie germană ar fi obținut o copie a secretului printr-o sursă diplomatică. Ziarul şi-a încetat apariția la scurt timp după care au dispărut și arhivele sale!
Bătrânul preot iezuit Malachi Martin ( fratele scriitorului irlandez F.X.Martin) a declarat că mesajele erau foarte sumbre și punitive, că amenințau lumea cu o mare pedeapsă, că aveau un caracter apocaliptic.

Vaticanul a cerut teologului spaniol J.M. Alonso de a studia problema, însă a murit în 1981 fără ca studiul său să fie complet şi publicat. Cu toate acestea, nu a avut niciodată acces la conținutul mesajului original. I s-au reținut informații prin ascunderea unei importante corespondențe pe care Lucia a trimis-o autorităților ecleziastice în care îşi exprima dezacordul faţă de interpretările și concluziile Bisericii privind minunea de la Fatima.
Portughezul iezuit Martin A. M., în disensiune cu Alonso, a luat inițiativa de a publica între 1973 și 1976, patru Memorii cu texte nepublicate privind viziunile Luciei, dar nu despre a treia.
Autenticitatea textului publicat în anul 2000 a fost contestată de criticii cei mai radicali, în special de toţi Papii care au urmat: Pius al XII-lea, Ioan al XXII-lea, Paul al VI-lea, Ioan-Paul I, Ioan-Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc.
Dar integritatea textului a fost contestată şi de jurnaliştii americani şi italieni. De exemplu, jurnalistul Antonio Socci afirmă că Tarcisio Bertone (responsabil de a dezvălui secretele de la Fatima în anul 2000) şi Angelo Sodano au ascuns o parte importantă a mesajului, care ar vorbi despre o „mare apostazie”. Cei doi doreau oare să ascundă viziunea unui Papă martir din viitorul omenirii?