Zonă din Urali, în care nouă schiori au murit în circumstanţe misterioase
Victimele au fost observate în viaţă pentru ultima oară la Vizhai, la 27 ianuarie 1959, unde a rămas unul dintre camarazii lor, pentru motive de sănătate. Ceilalţi nouă membri ai grupului, schiori de cross-country cu experienţă, au dispărut în timpul etapei lor următoare, care trebuia să conecteze Vizhai cu Otorten.
Era prevăzut ca grupul să ajunge la destinaţie în jurul datei de 12 februarie, şi apoi să trimită o telegramă la clubul sportiv. Întârzierile lungi fiind comune în acest tip de expediţie, a fost nevoie de mai multe zile pentru a se da alarma. Grupurile de salvatori au fost trimise să-i caute pe 20 februarie, lor alăturându-se curând armata şi poliţia.
Tabăra abandonată a fost descoperită abia pe 26 februarie.
Descoperirile
De la cortul deteriorat (rupt din interior), urmele erau încă vizibile, mergând în direcţia pădurii din apropiere, la distanţă de un kilometru şi jumătate. În marginea ei, sub un copac mare, salvatorii au descoperit rămăşiţele carbonizate ale unui foc de tabără şi cadavrele a doi schiori, fără pantofi şi lenjerie de corp.
Între pădure şi tabără, salvatorii au găsit succesiv corpurile a trei schiori despărţite fiecare de câteva zeci de metri, în poziţii care sugerau că încercau să ajungă la cort.
A fost nevoie de mai mult de două luni pentru a descoperi cadavrele a patru schiori. S-au găsit în sfârşit pe 4 mai, sub un strat de patru metri de ninsoare într-o vale adâncă în pădure.
O examinare superficială a primelor cinci corpuri nu a evidenţiat nicio rană care ar fi putut cauza moartea schiorilor (în afară de o fisură non letală în craniul unuia dintre ele) şi ancheta a concluzionat că schiorii au murit de hipotermie.
Descoperirea a patru cadavre a schimbat însă radical aceste concluzii. Trei dintre ele au avut leziuni mortale: prejudicii semnificative la craniul unuia, fracturi de coaste, la celelalte două. Un expert a constatat că forţa necesară pentru a crea un astfel de prejudiciu ar fi aproximativ identică cu cea a unui accident de maşină.
Încă şi mai ciudat, corpurile nu au arătat nicio rană externă, ca şi cum fracturile lor au fost cauzate de o presiune foarte mare. Limba uneia dintre victime a dispărut.
Reconstituirea
Elementele găsite în tabără au permis reconstituirea parţială a evenimentelor care au dus la moartea a opt schiori. Se pare că planul lor a fost iniţial de a trece la 2 februarie şi de a ridica o tabără pe cealaltă parte a muntelui în acea noapte, dar o eroare datorată unei vizibilităţi scăzute cauzată de iminenţa unei furtuni de zăpadă i-a făcut să devieze spre vest, astfel încât aceştia au campat pe un deal, aproape de intrarea în trecătoare.
Dovezile indică faptul că grupul a fost nevoit să părăsească tabăra în mijlocul nopţii din 2 februarie, în timp ce schiorii dormeau. În ciuda temperaturii foarte scăzute (în jurul valorii de -25 la -30 ° C) şi a unei furtuni, nu erau decât foarte sumar îmbrăcaţi (doar unul dintre ei purtau bocanci, în timp ce alţii erau în şosete sau cu picioarele goale). Unii schiori au fost găsiţi acoperiţi cu haine care aparţineau altora, care păreau a fi rupte de pe corpurile acestora înainte de a muri la rândul lor.
Jurnaliştii care au studiat părţi disponibile ale raportului anchetei spun că el menţionează:
• cinci membri ai grupului au murit de hipotermie şi trei de răni mortale
• nu există nicio dovadă a prezenţei altcuiva în zonă la momentul respectiv
• că cort a fost ruptă din interior
• că urmele găsite lângă tabără arată că toţi membrii grupului au părăsit tabăra pe jos
• unul dintre medicii care s-a ocupat de anchetă a raportat că leziunile corporale fatale suferite de trei corpuri ar fi putut fi cauzate de o altă fiinţă umană, din cauza forţei extreme pe care le-au necesitat
• testele indică o contaminare radioactivă semnificativă a îmbrăcăminţii victimelor
Concluzia anchetei a fost că toţi membrii grupului au fost ucişi de către „o forţă irezistibilă necunoscută”. Rapoartele de anchetă au fost clasificate „top secret”, şi trimise într-o arhivă secretă. Fotocopii parţiale au fost puse la dispoziţie presei abia în anii 90.
Ipoteza unui atac efectuat de Mansi, un popor indigen din regiune, a fost abandonată pentru că au fost găsite numai urme de schiori (care nu prezintă semne de lupta) la locul faptei.
Au fost prezentate critici la adresa acestei anchete, unele elemente au scăpat celor care au efectuat-o sau au fost omise:
• după înmormântare, rudele victimelor au spus că pielea lor avea o tentă maro închisă ciudată (sau portocalie, în funcţie de sursa consultată)
• unul dintre vechii anchetatori a spus, în timpul unui interviu privat, că dozimetrul lui a arătat un nivel ridicat de radiaţii în întreaga zonă în care au fost găsite cadavrele, ceea ce ar fi fost cauza nivelului de radioactivitate anormală ridicată a corpurilor. Sursa acesteia din urmă nu a putut fi găsită.
• în 1990, şeful investigator Lev Ivanov, a recunoscut într-un interviu că autorităţile superioare l-au pus să închidă rapid ancheta şi de a-i da concluziile sale secrete. El a declarat că graba ar fi fost legată de mărturia membrilor unei alte expediţii, situată la aproape cincizeci de mile la sud în momentul faptelor, care spune că au văzut ciudate străluciri portocalii în cerul noapţii la nord de accident. Sfere similare au fost observate în regiune din februarie-martie 1959.
• reconstituirea comportamentului victimelor indică faptul că acestea poate au fost orbite atunci când au plecat de la cort. Ele au rupt, într-adevăr, crengi de brad groase şi umede pentru foc, deşi în apropiere existau lemne de foc uscate.
• Unele rapoarte indică faptul că exista o mulţime de fier vechi în apropiere, care a dus la speculaţii despre o posibilă utilizare a zonei de către militari, care au căutat apoi să-l ascundă.
Vechiul anchetator-şef este încrezător că sferele luminoase văzute pe cer în acea noapte sunt legate de decesele schiorilor şi dorinţa autorităţilor de a acoperi afacerea. Pentru el, este posibil ca unul din membrii grupului să fi văzut o sferă pe timpul nopţii, i-a trezit pe ceilalţi şi apoi sfera a explodat în timp ce ei alergau spre pădurea din apropiere, provocând leziunile grave găsite pe corpuri .
Singurul supravieţuitor al grupului, Iuri Yudin, îşi datorează viaţa unei probleme de sănătate care l-a împiedicat să fie cu cei nouă tovarăşi în această etapă a călătoriei lor. El caută acum să înţeleagă ce li s-a putut întâmpla şi ia în serios în considerare şi ipoteza că grupul a intrat din greşeală într-o zonă de testări secrete militare, care ar explica prezenţa de radiaţii şi de piese din metal.
O ipoteză frecvent avansată este că tabara, situată pe partea laterală a unui deal înzăpezit, ar fi provocat o avalanşă, forţându-i pe schiori să-şi părăsească în grabă corturile. Ea are meritul de a explica o mare parte din observaţii:
• Faptul că victimele s-au comportat ca şi cum ar fi fost oarbe poate fi explicat prin faptul că accidentul pare să fi avut loc în timpul nopţii şi victimele au părăsit tabăra în mare grabă (fără pantofi şi fără lanternă ).
• Este posibil ca oamenii să fi rupt unul din pereţii cortului lor, în scopul de a ieşi, pentru că ieşirea sa normală a fost blocat de zăpadă, de exemplu.
Schiorii şi-au părăsit apoi cortul lor în grabă, de teama de a fi îngropaţi, fără a lua la timp ceva pentru a se acoperi. Faptul că s-au dus la cea mai apropiată pădure sugerează că poate sperau să găsească acolo un adăpost şi de a face un foc, ceea ce explică prezenţa atâtor crengi pentru foc. Neavând cu ce să le aprindă, trei dintre ei au revenit la cort cu intenţia de a lua cele necesare, dar au murit pe drum îngheţaţi. Alţi doi au pierit în apropiere de o grămadă de lemne aşteptându-i.
• Ultimele patru corpuri, găsit mai departe în pădure sub patru metri de ninsoare sunt mai greu de explicat din cauza fracturilor teribile observate pe trei cadavre. Cu toate acestea, se pare că aceste fracturi, provocate în opinia legistului de o „presiune semnificativă,” au fost cauzate de căderea unei cantităţi mari de zăpadă peste victime într-o avalanşă. Mai mult, lipsa limbii la una din victime poate fi datorată faptului că a fost muşcată în timpul impactului. Pentru că aceste corpuri nu au fost găsite decât la o lună după celălalte, este posibil ca o parte din zăpada care le-a acoperit să se fi topit.
• În fine, tenta ciudată a cadavrelor s-ar putea datora şederii lor prelungite în zăpadă.
Această ipoteză nu explică totuşi cele mai ciudate aspecte ridicate de anchetă. În plus, ideea că zăpada ar fi acoperit parţial cortul pare să fie parţial contrazisă de faptul că era total degajat când a fost descoperit şi că paşii victimelor au fost încă vizibili, ceea ce exclude posibilitatea că era destul de cald pentru ca zăpada să se topească în mod semnificativ.
Trecătoarea Dyatlov păstrează încă multe mistere şi a fost rebotezată în onoarea liderului grupului, Igor Dyatlov.