. Crescut într-o familie înstă){kind=link}
Michel de Nostradamus s-a născut în decembrie 1503 la Saint Remy, în Provence (Franţa). Crescut într-o familie înstărită, a trăit într-o epocă agitată de religie, politică şi medicină.
Biserica catolică se afla în perioada sa represivă cu Inchiziţia. Aproape peste tot soldaţii hărţuiau şi arestau pe oricine după bunul lor plac. Cei care erau în dezacord cu Biserica trebuiau să evite orice contact cu preoţii inchizitori, care îi considerau pe creştini drept nişte eretici.
Nostradamus era de origine evreiască, ceea ce-l făcea din start suspect în faţa Inchiziţiei, care îi urmărea cu înfocare pe evrei pretutindeni. Astrologia şi alchimia erau interzise. Cât despre profeţie, era considerată eretică de către Biserică.
Viaţa lui a fost neîncetat ameninţată. Originalitatea conduitei sale şi ideile sale îl făceau să fie mereu pe drumuri pentru a scăpa de autorităţi. Încă din tinereţea sa, familia lui l-a învăţat artele alchimiei. El avea mari atracţii pentru matematică şi astrologie. Pentru a putea trăi corect, tatăl său a insistat ca el să studieze medicina la universitate. În 1525, şi-a trecut examenele cu succes şi a părăsit Montpellier pentru a combate ciuma care făcea ravagii în Europa. Dar metodele sale de lucru erau considerate scandaloase pentru acea epocă. El practica o medicină apropiată de cea actuală. Întotdeauna avea asupra sa o pastilă gata de topit sub gură şi hainele lui erau permanent pregătiţi. Nostradamus a îngrijit mii de bolnavi care s-au vindecat şi, mai important, nu a luat boala teribilă.
În 1529, epidemia a slăbit în intensitate şi el a putut să se reîntoarcă la universitate pentru a-şi da doctoratul. În faţa succesului său în calea ciumei, a obţinut un post de profesor şi a predat medicina la Facultate timp de trei ani. Dar autorităţile religioase îl ameninţau pentru practicile lui medicale care nu erau conforme cu practica medicală curentă. Nostradamus a fost nevoit să-şi abandoneze scaunul de profesor şi a plecat să se lupte cu ciuma… Ca medic, şi-a riscat viaţa în permanenţă, dar a putut salva mii de oameni.
Nostradamus era de asemenea un fin expert în arta culinară, având o mare preferinţă pentru prăjituri. A fost primul care a dezvăluit secretul fabricării prăjiturilor!
În 1537, pe când Nostradamus era considerat ca unul dintre cei mai mari vindecători din epoca sa, familia lui a fost lovită de ciumă. În pofida eforturilor sale şi ale tratamentelor pe care le-a pus la punct, tot cei apropiaţi lui au murit. Pentru el a fost o mare încercare. A fost obligat de a părăsi Provence plecând în Italia, căci populaţia l-a denunţat Inchiziţiei. Timp de şase ani a scăpat de urmăritorii săi. După care începe noua sa viaţă de profet. În foarte scurt timp a obţinut reputaţie în întreaga Europă, ca un om care putea citi viitorul. Era privit la curţile regale şi a sfătuit chiar şefii statelor asupra conducerii lumii.
Interesul său pentru magie şi filosofie ermetică, arată că, pentru Nostradamus, natura umană este divină. A studiat mult timp ocultismul şi a făcut unele practici. În Sicilia, a avut contacte cu misticii sofişti şi a făcut experienţe cu diferite substanţe psihotrope, cum ar fi miezul de nucşoară, care dizolvă barierele conştiinţei. Asta l-a purtat în stări de transă în timpul cărora şi-a citit profeţiile.
Transa este o stare profundă în meditaţie. Ea survine la capătul unei lungi practici, ajutată de metode magice. Filosofia lui Nostradamus combina magia şi medicina care vizau să îngrijească interiorul corpului graţie puterilor spiritului.
Apa şi lumina erau principalele sale două unelte de lucru. O lumânare aprinsă dădea punctul de plecare al transelor sale. În acest mod vedea viitorul în aura flăcării. Uneori se servea de un bazin din cupru umplut cu apă pus pe un trepied. Se aşeza el-însuşi pe trepiedul din cupru pentru a evita să fie cuprins de somn în cursul transelor sale hipnotice. Picioarele trepiedului formau acelaşi unghi ca cel al piramidelor din Egipt. La începutul transei, el pronunţa anumite incantaţii: <Căldura profetică se apropie ca razele soarelui aruncând influenţe asupra corpurilor elementare şi neelementare (…)>. Apoi introducea o singură frunză de dafin în bazinul umplut cu apă şi ungea tivul tunicii sale, apoi piciorul. Transa sa putea să dureze şi toată noaptea.
În 1564, Nostradamus a atins culmea celebrităţii sale şi în iunie 1566, pe când revenea de la Ambasada din Arles, a fost cuprins de o gută severă. Ştia că sfârşitul său era aproape şi a stabilit un ultim testament; patul său a fost transportat, conform instrucţiunilor sale, în camera pe care o preferă: biroul aflat la etajul casei sale. La 1 iulie, a privit ultimele sacremente. În ultima noapte, a cerut să fie lăsat singur. Ajutorul şi prietenul său, Chavigny, l-a întrebat dacă se va trezi a doua zi. Profetul i-a răspuns: <Nu mă vei mai găsi viu în zori>.
A doua zi, l-a găsit într-adevăr mort, aşa cum a prezis. A fost pus în poziţie verticală într-un zis al bisericii Cordeliers din Salon-de-Provence, aşa cum a menţionat în ultimele sale dorinţe, <pentru ca niciun laş imbecil să-mi profaneze mormântul>.