În sudul Italiei în regiunea Puglia, în apropiere de Bari se găseşte un edificiu cu adevărat remarcabil, numit Castel de Monte, un castel medieval situat pe dealul Murge şi chiar în mijlocul câmpiei, care este vizibil de la câţiva kilometri distanţă. A fost ridicat din ordinul lui Frederick al II-lea de Hohenstaufen, în jurul anului 1240, reprezentând un centru de control al teritoriului şi un simbol al puterii, ceea ce a amplificat aura lui de mister.
Nu avea nicio funcţie militară deoarece se află în plină câmpie, pe un deal descopeit şi nu reprezintă un punct strategic, nu a fost folosit ca cetate! În plus, fantele lui sunt prea strâmte pentru a fi fost folosite şi nu există niciun amplasament pentru garnizoane de soldaţi, bucătărie şi tot ceea ce ar trebui pentru a deservi o fortăreaţă.
Oamenii de ştiinţă cred că mărimea acestei clădiri misterioase şi trăsăturile care o compun sunt ca o sinteză ale cunoştinţelor matematice şi astronomice ale epocii. Se pare că Frederick al II-lea nu l-a amplasat la întâmplare în acest loc. Castelul este situat la jumătatea distanţei dintre catedrala de la Chartres şi Marea Piramidă, pe aceeaşi axă şi având în vedere că acesta este cel mai recent monument dintre cele trei, locaţia lui a fost aleasă în mod intenţionat.
În plus, există o figură simbolică puternică de opt recurente de-a lungul castelului. Planul edificiului este octogonal şi comportă opt turnuri, şi ele de o formă octogonală.
Ferestrele dau spre o curte interioară octogonală, cu un bazin în centru de opt laturi. În interiorul şi exteriorul castelului se găsesc statui reprezentând flori grupate mrereu în grupuri de câte opt, ale căror petale sunt tot de opt la fiecare!
Există, de asemenea, similitudini cu catedrala din Chatres în termeni de proporţie cât şi cu Marea Piramidă. Ce legătură misterioasă există oare între aceste trei monumente? Oamenii de ştiinţă cred că unele părţi ale castelului au fost calculate în colţi egipteni.
Recent recunoscut ca fiind unul dintre cele mai avansate observatoare astronomice din acele timpuri, este posibil ca de la acest castel să se poată observa toate constelaţiile vizibile ale cerului în toate sezoanele. Echinocţiile şi solstiţiile sunt, de asemenea, indicate prin jocul de umbre în curte şi în diferitele săli ale castelului.
Sălile castelului, despărţite prin urme trasate între vârfurile a două octagoane concentrice, iau forma unor trapeze.
De două ori pe an, la 8 aprilie şi la 8 octombrie, soarele trece prin ferestre pentru a ilumina o sală unde există o pictură reprezentând o metaforă despre care se crede că este ferilizarea pământului de către soare.
Uşa din faţă a casatelului este decorată cu două scuplturi de lei de o parte şi de alta a sa. Cel din stânga priveşte la dreapta şi cel din dreapta priveşte la stânga. Privirile lor fixează spre orizont locaţia răsăritului soarelui în timpul celor două solstiţii.
Dar cercetătorii sunt intrigaţi de multe alte mistere, cum ar fi reprezentarea lui Baphomet cu mai multe chei la anumite săli. Clădirea aceasta are multe mistere ale căror sensuri ne scapă. Însuşi Frederick al II-lea a fost un personaj extrem de controversat în epoca lui. Papa Grigore al XI-lea l-a caracterizat ca pe un antichrist, Stupor Mondi, adică uimitorul lumii, considerându-l transformatorul lucrurilor. Împăratul Frederick al II-lea a scris o carte despre şoimi, care a avut o oarecare răspândire datorită interesului manifestat de oamenii din acea vreme faţă de acest sport nobil.
El a făcut o impresie profundă contemporanilor lui. În politică, marele monarh a fost duşmanul înrăit al marilor vasali italieni. Era aşa de preţuit încât la un moment dat, chiar se aştepta revenirea sa după ce murise! Suveranul era foarte erudit (ceea ce era foarte rar în acea perioadă), vorbea curent şase limbi (latină, greacă, normandă, siciliană, arabă şi germană), era fascinat de ştiinţe şi primea curent la curtea lui numeroşi savanţi din lumea întreagă, cât şi alchimişti sau poeţi. A fost educat de un medic arab şi a trăit în special în Sicilia, unde Papa l-a acuzat, nu fără motiv, de a avea un harem.
A reuşit să fie excomunicat de două ori şi a condus a şasea cruciadă, cu forţe simbolice de 3.000 de oameni şi fără a vărsa un strop de sânge, a reuşit să-şi facă prieten pe duşmanul lui, sultanul Al Kamel care a redat Ierusalimul pentru zece ani creştinilor, prin Tratatul de la Jaffa. A devenit regele Oraşului Sfânt în 1229.
A fost fascinat de cultura arabă şi a avut o mare deschidere faţă de artiştii şi savanţii cu care era contemporan. Scopul lui era de a reconcilia Occidentul cu Orientul şi aproape a reuşit dar a fost chemat de urgenţă în Italia.părăsind definitiv Asia.