Capitala Bulgariei, Sofia, se află la baza muntelui Vitoşa, nu departe de fluviul Iskar. Numără 1,4 milioane de locuitori, adică 17 % din populaţia ţării, plasând Sofia în rândul primelor şapte oraşe cele mai populate din Uniunea Europeană.
De asemenea, Sofia este al treilea cel mai mare oraş din Balcani, după Istanbul şi Atena. Este centrul politic şi cultural al Bulgariei şi primul centru industrial, cu activităţi de siderurgie, de metalurgie, de construcţie mecanică şi de chimie. Din 1888 este centru universitar.
Oraşul ocupă o poziţie geostrategică foarte importantă în regiune, ceea ce a contribuit la expansiunea sa demografică.
Sofia este situat în vestul ţării. În sudul oraşului se găseşte muntele Vitoşa (2290 m) care este un loc de excursie foarte apreciat de sofioţi. Aproximativ la 25 km nord de oraş încep munţii Balcani care se întind de la vest în est pe 500 km traversând toată Bulgaria. Oraşul este scăldat de râul Iskar (Oescus), cel mai lung râu din ţara vecină care se scurge numai în ea şi care este un afluent al Dunării.
Capitala Bulgariei cunoaşte un climat continental, cu mari amplitudini într-o zi şi cu diferenţe mari de la un an la altul. De fapt, ea se situează la limita iernilor siberiene şi a ţărilor mediteraneene. Are un climat complex. Temperatura anuală medie este de 9,7º C (iulie şi august sunt lunile cele mai călduroase). Precipitaţiile cele mai importante sunt în mai şi iunie cu respectiv 73 şi 75 de mm.
Oraşul Sofia este una din cele 28 de regiuni din Bulgaria, care conţine 3 oraşe satelit şi 34 de sate, precum şi 24 de districte. Locurile pe care se găseşte oraşul au fost locuite încă din neolitic (începutul mileniului V î.e.n.). Cele mai vechi urme din această epocă, ale unor sate, au fost descoperite chiar în centrul oraşului.
Pe amplasamentul Sofiei se găsea sediul principal al tribului tracic serd, care dă numele său oraşului – Serdica – pe care l-au numit Sredets (oraş care se găseşte în mijloc) de către bulgari, şi Triaditsa de către bizantini. Numele actual al oraşului a fost dat în 1376 după biserica Sf. Sofia (Sveta Sofia), cea mai veche biserică ortodoxă din oraş, bizantină, construită în timpul lui Iustinian I, zis şi cel Mare.
Sofia a fost cucerită de romani în anul 29, făcând apoi parte din provincia Dacia. În sec. III, romanii au construit ziduri groase în jurul oraşului Serdica, capitala Daciei interioare. Era considerată o etapă importantă pe drumul roman Naissus (acum Niş, Serbia) spre Byzantium (actual Istanbul, Turcia).
În 441, oraşul a căzut în mâna hunilor şi a fost jefuit. A fost însă reconstruit de împăratul bizantin Iustinian I, sub numele de Triaditsa.
În 809, oraşul a fost cucerit de către bulgari şi a luat numele de Sredets. A fost rapid considerat ca fiind unul dintre cele mai importante oraşe feudale sub Imperiul Bulgar.
La sud de Sofia, la poalele muntelui Vitoşa, se găseşte biserica de la Boyana cu fresce datând de la mijlocul sec. al XII-lea care reprezintă una dintre cele mai importante relicve culturale bulgare şi europene.
În 1382, oraşul a fost luat de către otomani care au făcut din el capitala provinciei Rumelia, decăzând astfel. Era considerat ca un sat mai mare.
După eliberarea Bulgariei, în 1879 a devenit capitala celui de-al Treilea Regat Bulgar. Şi-a schimbat rapid faţa şi s-a transformat într-o metropolă occidentală modernă. Planurile elaborate în 1881 – 1882 au fost urmate de o perioadă de construcţia de clădiri din cărămidă, care se află acum în centrul oraşului. În 1900, consiliul municipal a adoptat emblema Sofiei şi mottoul: „Creşte, dar nu îmbătrâneşte”.
Sub regimul comunist (9 septembrie 1944 – 10 septembrie 1989), Sofia a devenit principalul centru economic, cultural, ştiinţific şi de învăţământ din Bulgaria. În 1992, guvernul a ales, în onoarea martirei Sf. Sofia, 17 septembrie ca ziua oraşului Sofia. Drapelul municipalităţii din Sofia a fost stabilit în aceeaşi zi.
În 1887, Sofia număra 20.000 de locuitori. În 1910, populaţia capitalei a atins cifra de 100.000 ajungând la statul de mare oraş. În această epocă populaţia oraşului a crescut foarte rapid: între 1879 şi 1939 s-a multiplicat prin 15.
În 1946, Sofia număra o jumătate de milion de locuitori, iar această cifră s-a dublat în 1975. Între 1990 şi 2001, populaţia s-a diminuat ca urmare a unei crize economice şi emigrării, a scăderii natalităţii.
Patrimoniul cultural al Sofiei este foarte bogat. Aici se găseşte statuia ecvestră a ţarului Alexandru al II – lea al Rusiei, monumentul ţarului liberator. Statuia a fost ridicată în semn de mulţumire ţarului şi trupelor sale care au eliberat Bulgaria de sub dominaţia otomană în 1878. Este din bronz, măsoară 14 metri şi este opera sculptorului italian Arnoldo Zecchi.
Tot în centrul oraşului se găseşte clădirea impozantă a Adunării Naţionale (Narodno Sabranie), care a fost construită în trei etape între 1884 şi 1928 şi proiectată de un arhitect bulgar care a trăit şi a lucrat la Viena. Mottoul de pe faţada sa înseamnă „unirea face puterea”. În spatele clădirii se găseşte catedrala Alexandrer Nevsky, ţarul care a salvat Rusia de invazia suedeză în 1240 şi care a devenit patronul spiritual al ţarului Alexandru al II – lea.
Catedrala a fost construită între 1882 şi 1912, în stil bizantin, tipic bisericilor ruseşti din sec. XIX. Măsoară 78 de metri lungime şi 53 metri lăţime şi poate adăposti până la 7000 de persoane.
În interiorul său au lucrat unii dintre cei mai mari artişti bulgari şi ruşi. Catedrala este împodobită cu marmură de Carrara şi de Siena, cu mozaicuri veneţiene şi picturi murale dramatice cum ar fi „Ziua Judecăţii”. Cupolele sale exterioare impresionante au fost acoperite cu foiţă de aur, donate de URSS în 1960 (tocmai au fost reaurite). În afara catedralei Sf. Sofia arde flacăra soldatului necunoscut, din 1981, în onoarea victimelor de război.
Piaţa Mare din centrul Sofiei a devenit o piaţă de vechituri pentru turiştii care vizitează zona. Dar aici au fost primiţi şi demnitarii străini, cum ar fi Bill Clinton sau Papa.
Nu departe de acest loc încărcat de istorie se găseşte Opera.
În mijlocul unui sens giratoriu, se află monumentul lui Vasil Levski, chiar pe locul unde eroul revoluţionar a fost spânzurat în 1873 de poliţia otomană. În faţa bibliotecii Chiril şi Metodiu, se poate vedea o statuie a celor doi fraţi inventatori ai alfabetului chirilic.
Universitatea din Sofia, o construcţie în stil baroc, a fost construită în faţa în 1920. Cele două statui care se află în faţa sa sunt ale lui Evlogi şi Hristo Georgiev, cei care au dat pământurile şi fondurile pentru construirea clădirii maiestuoase.
Sofia este modernă, are multe spaţii verzi şi parcuri (Grădina Doctorilor, Grădina lui Boris al III-lea, Parcul de Sud, Parcul Zaimov etc.) şi o reţea de transporturi eficientă şi destul de modernă. Capitala Bulgariei este foarte vizitată de turişti, care se bucură de oferte variate şi sunt primiţi cu zâmbetul pe buze.